Ursoaica Lili si Balena Goliat – din volumul ”Lampa cu caciula”

— Vai vai vai ! a tipat femeia si a dus mina la inima. A murit !
— Nu fi proasta ! Nu mor astia asa usor, a asigurat-o barbatul.
— A murit… Nu-l mai vad.
— Ai rabdare.
Femeia si-a dus din nou mina streasina la ochi.
— Daaa ! a exclamat ea bucuroasa. Ai dreptate !
— Nu stiu eu ? a intrebat mindru barbatul.
Rotindu si privirea prin aer, undeva sus, mult deasupra multimii, femeia scotea sunete de admiratie :
— Vai vai vai ! Ce curaj tre’ sa ai !
— Mare brinza !
Barbatul se uita mai mult la ea.
— Da’ nu-i asa ca se vede frumos si de aici ?
Femeia nu l-a auzit, nu i-a raspuns.
— Daca ma luam dupa tine, nu dadeam banii aiurea ? a certat-o el, dar cumva dragastos.
Femeia era prea atenta la ceea ce vede.
Mama a intors capul, s-a ridicat pe virful picioarelor, dar degeaba : nu a putut zari nimic din cauza multimii. In schimb, i-a atras atentia barbatului.
— Ce-i, ma, vrei sa te uiti si tu ?
Mama a dat din cap ca da.
Barbatul i-a intins o mina si a ridicat-o in caruta.
— Uita-te cit vrei de aici, ca-i pe degeaba.
Mama s-a urcat in picioare pe scindura, linga femeie. Aceasta s-a uitat la ea pe fuga si i-a zimbit :
— Tine-te de mine, sa nu cazi.
Nu departe de caruta, era un fel de perete de pinza. Pe deasupra lui, din cind in cind, aparea un om cu bustul dezvelit, care plutea citeva clipe in aer, invirtindu-se, apoi disparea in gol. Si iar revenea, in strigatele de admiratie ale femeii.
— Ce rost are sa dai banii pe trampezist, cind il poti vedea pe degeaba si de aici ? a intrebat barbatul.
A inceput si mama sa se minuneze precum femeia de alaturi.
— Are plasa sub el, va spun eu. Asa, cu plasa, am curaj sa sar si eu, a adaugat barbatul.

Dupa terminarea spectacolului, mama s-a amestecat din nou prin multime. La un moment dat a fost tentata sa incerce Roata Norocului, dar, dupa ce patise mai inainte cu ceasul, a stat sa se gindeasca daca merita sa dai banii pe asa ceva.
Pina la urma, mare lucru nu parea sa fie : o pusca cu sageata, legata strins de un bat, in fata unei tinte rotunde pe care erau desenate numere. Cineva invirtea roata, tu apasai pe tragaciul pustii cind vroiai, sageata zbura si se infigea intr-un numar. Si ce numar nimereai, primeai „un cadou“ dintre cele frumos impachetate si asezate stiva linga roata.
Mama a urmarit cu atentie vreo patru oameni care au incercat si a vazut ca in pachetele „cu cadou“ se ascundeau cite un mar, un morcov, o pruna si o nuca. Clar nu merita banii.
Cu toate acestea, a mai ramas locului sa vada daca totusi nu cistiga cineva „cadourile“ neimpachetate : o vaza mare „de portelan“ si o papusa „vorbitoare“. Nu cistiga nimeni.
Si poate ar mai fi asteptat minunea daca dintr-o parte nu s ar fi auzit citeva tipete de femei speriate :
— Ursu’ ! Ursu’ !
Mama a fugit repede inspre locul din care se auzeau tipetele.
Drumul din fata a doua corturi ramasese gol, iar multimea facuse cerc imprejur. In fata unui cort era un om care tragea dupa el un urs, legat cu lantul de un belciug prins in nas.
— Lumeee, lumeee, striga acesta din toate puterile. Veniti s-o vedeti pe ursoaica Liliiii !
Lumea privea de la distanta.
— Liliii ! Veniti s-o vedeti pe Liliii, cea mai desteapta ursoaica din lumeee !… Numar senzational, n-a vazut Parisuuu !
Din cortul de peste drum a iesit un alt barbat, care i s-a adresat nervos stapinului ursului.
— Ba, ia las-o mai moale, ca m am saturat sa te aud urlind.
— Da’ ce, tu nu urli ? !
— Urlu si eu, da’ m-ai vazut tu pe mine pina acum sa scot balena afara ?
— Nu.
— Atunci tu de ce scoti ursu’ ?
— Ca sa vina lumea la mine.
— Da’ poate vreau si eu sa vina lumea la mine… Si tu iesi cu ursu’ si-o sperii.
Stapinul ursului a ramas putin in cumpana. Ursoaica Lili a folosit ocazia pentru a se aseza cu botul pe labe in praful din mijlocul drumului.
— Du-te, ba, hai, plimba ursu’ de aici ! a zis celalalt.
Multimea a izbucnit in hohote de ris.
— Si nu te gindesti si tu un pic ?… Daca scoti ursu’ afara, la ce sa mai intre lumea ?
— Lili a mea e cea mai desteapta ursoaica din lume. E dresata, are numere de senzatie…
— Jigodia asta ? ! Nu vezi ca i vai de curu’ ei ? Ce-i dai de mincare ?… Apa rece de izvor ?
— Nu-i treaba ta. Si n-o fa pe Lili jigodie ca…
— Ca ce ?
— Ca zic si eu de balena ta.
— Ei, na !… Ce sa spui ? !
S a intors spre audienta.
— Ca am in cortul meu ceva nemaivazut, cel mai mare peste din lume, balena Goliat ? !
— Las’ ca stii tu.
Stapinul balenei s-a enervat de-a dreptul.
— Ba, daca tu spui minciuni despre balena mea, crezi ca o sa intre lumea la ursu’ tau ?
Se indreapta din nou catre multime.
— Ia spune-le, hai, spune le, cit e intrarea la tine ?
— Cinci lei.
— Cinci lei ? Pentr-un urs jegos ? Pai, la mine, pe trei lei oamenii o pot vedea pe balena Goliat… Adica acu’ n-o mai pot vedea, ca-i sperii tu cu ursu’.
— Da’, daca zici ca-i jegos, cum ii sperie ?
— Se sperie sa nu ia lepra de la el, ba !
Lumea iar a prins a ride.
Stapinul ursului si-a dat seama ca e pe punctul de a pierde batalia cu publicul, asa ca a incercat sa-l imbuneze.
— Oameni buni, nu va fie frica ! Ursoaica Lili nu musca… Hai, poftiti, veniti si puneti mina pe ea.
Vazind ca nu se arata nici un doritor, mama a iesit deodata din multime si a mers direct catre ursoaica Lili. S-a apropiat de ea si a mingiiat-o cu palma pe cap (adevarul e ca era cam jegoasa, recunoaste astazi mama). Ursoaica abia daca a clipit din ochi.
Multimea se uita uimita.
— Vedeti ? ! a spus stapinul ursului, tragind-o inciudat pe Lili de lant catre intrarea in cortul sau.
S-a facut liniste.
— Si ma cac pe balena ta ! i a strigat el celuilalt stapin, disparind in cort. Ursoaica mea macar e vie !
In urma lui, golul din mijlocul drumului s-a umplut de oameni si a reinceput vinzoleala. Stapinul balenei insa a ramas in usa cortului sau, urlind :
— Baaa-leee-naaa Goliat ! Veniti sa vedeti cel mai mare peste din lumeee ! Baaa-leee-naaa Gooo-li-aaat !
Mamei ii era mila si de ursoaica Lili, si de stapinul ei, dar, la o adica, parca pentru altceva venise la bilci. Plus ca o vazuse deja pe ursoaica si, daca intra la balena, ii mai lua un ban.
A platit si a intrat.
Inauntru nu mai era nici un om. Doar o incapere intunecata, luminata de niste luminari mari, ca de cununie. Privelistea care i s a dezvaluit in fata ochilor nu prea o indemna sa paseasca mai departe : pe o masa lunga, in centru, zacea un schelet imens, ca si cum ai vedea resturile ramase de la un urias din poveste care tocmai terminase de infulecat un peste ; de jur imprejur erau mai multe masute pe care stateau borcane de felurite dimensiuni.
Vazind ca mama a ramas blocata la intrare, stapinul balenei a indemnat-o, strigindu-i din usa cortului.
— Hai, du-te si-i vezi inima ! N-ai mai vazut in viata ta asa ceva !
Mama a inaintat si a observat ca in borcane pluteau, ca muraturile, tot felul de maruntaie de animal. In cel mai mare dintre acestea era o halca de carne care semana, intr-adevar, cu o inima. S-a holbat la ea pentru citeva secunde – tine minte precis si cum aratau vinisoarele golite de singe – si apoi a alergat inspre iesire.
Acolo aproape ca s-a izbit in padurar. Tocmai ii intindea niste bani stapinului balenei. Duhnea a bere. Tinea cu bratul de dupa git o femeie tinara si era foarte bucuros.
— Eii, domnisoara, aici erai ? Vezi ca bunica-tu-i pe aici. I-am spus ca ai venit cu mine si te cauta de un ceas.
Mama a fugit repede repede printre oameni, fara sa se mai uite in urma.

Se insera, lumea se imputinase. Doar intr-o margine, la un scrinciob cu lanturi, mai era aglomeratie.
Mama terminase de mincat si privea mai mult in gol decit, asa cum parea, inspre scrinciob. Bunica-su vorbea cu matusile.
— Te ai saturat ? Mai vrei ceva ? a intrebat-o una dintre ele.
— Nu.
— Hai, ca trebuie sa vina prietenul lui bunica-tu si mergem. Poti sa te culci pe fin, cred ca esti obosita.
— Nu-s.
Femeia a scos niste bani si i-a intins zimbindu i.
— Hai, ia-i si da-te o tura in lanturi.
Mama i-a luat fara alte comentarii, s-a strecurat printre ultimii vizitatori ai bilciului, a stat la rind, a platit si pe urma s-a asezat intr un scaun. Cineva a venit si i-a prins lantul de siguranta.
— Sa te tii bine, da ?
— Ihi.
Scrinciobul a inceput sa se invirta cu viteza. La inceput mama a simtit o usoara ameteala. Apoi parca n-a mai simtit nimic.

Povestire din volumul