Zilele regelui
Dupa succesul pe care l-au avut romanele Degete mici si Baiuteii, Filip Florian revine cu o carte deja asteptata de critica literara si de public, Zilele regelui, un roman in care iubirea si prietenia, cu nenumaratele lor chipuri, strabat ultima jumatate a secolului al XIX-lea romanesc.
Dupa succesul pe care l-au avut romanele Degete mici si Baiuteii, Filip Florian revine cu o carte deja asteptata de critica literara si de public, Zilele regelui, un roman in care iubirea si prietenia, cu nenumaratele lor chipuri, strabat ultima jumatate a secolului al XIX-lea romanesc.
Dentistul berlinez Joseph Strauss paraseste Prusia in primavara lui 1866 si il urmeaza la Bucuresci pe Carol I, abia urcat pe tronul Principatelor Unite. Data fiind iminenta razboiului in centrul Europei, calatoria e aventuroasa, dar compania motanului Siegfried (un fel de inger pazitor) il ajuta pe dentist sa o duca la bun sfirsit.
Joseph leaga o prietenie strinsa cu barbierul Otto Huer si reuseste, datorita banilor daruiti de principe, sa deschida un cabinet. Pasiunea lui pentru tirfe, schnaps, carti si discutii nesfirsite se imbina o vreme cu relatia privilegiata pe care o are cu printul. Indragostit, motanul Siegfried scrie psalmi, in limba pisiceasca, pe spatarele scaunelor, in timp ce Joseph se lasa prins la rindul lui intr-o poveste de amor si o ia de nevasta pe Elena Ducovici, dadaca in casa unui baron refugiat la nord de Dunare, unul din pretendentii la tronul Serbiei.
O poveste surprinzatoare, in care intrigile, obiceiurile orientale, intimplarile marunte si faptele consemnate istoric contribuie la o exceptionala recreare a atmosferei unei Romanii aflate la inceputurile modernizarii sale.
„Filip Florian este probabil cel mai reusit dozaj de imaginatie fictionala si densitate culturala din cite au razbit la debut dupa ’89.”
Tania Radu
„[Autorul] are o relatie de dragoste materna-filiala cu propriile personaje, pe care le urmareste cu pasiunea cu care-si ingrijeste terrarium-ul un crescator de furnici. Filip Florian e un pigulitor in arta miniaturismului literar si a exotismului.”
Radu Cosasu
„Filip Florian inscrie literatura pe o noua orbita: una a scriiturii artiste, departe de fumurile autofictionale, o scriitura lucrata cu mize mult mai solide decit autenticitatea si expresivitatea nascute din explorarea unor teritorii ramase in umbra din ratiuni istorice.”
Florina Pirjol
„Inteligenta narativa, stilul artist, indelung slefuit, problematica foarte complexa abordata si, dincolo de toate, siguranta asezata a scriiturii fac din Filip Florian un autor care devine o certitudine in literatura romana a momentului.”
Tudorel Urian