“Directorul nostru” – un film care a facut istorie

“Directorul nostru”, in regia lui Jean Georgescu, cu Alexandru Giugaru, Grigore Birlic, Iurie Darie si Radu Beligan, este o capodopera a cinematografiei romanesti, readusa in atentia publicului dupa aproape 60 de ani de la aparitia filmului, intr-o versiune restaurata recent de catre Arhiva Nationala de Filme.

Daca va pripiti sa spuneti despre “Directorul nostru” ca nu poate aduce nimic nou, avand in vedere anul in care a fost facut, va inselati.

Filmul este o comedie satirica, de un umor savuros. Povestea ne aduce in prim-plan un director al unei institutii. Acesta, cu o gramada de probleme pe cap si un infinit de responsabilitati, lasa mereu dosarul cu “Treburi de rezolvat”, pe maine. Maine, care se transforma intr-un niciodata. El nu are timp, dar nici treburi.

Regasim tiparul directorului de institutie a statului care habar nu are cum se numesc angajatii sai, unde sunt diferitele birouri din cladire si bineinteles se intreaba “de unde domnule nemultumirea muncitorilor”?

Intr-un cadru festiv, de premiere a angajatilor, are loc o mica razvratire a sindicalistilor. Din acest moment, directorul incepe sa aiba mustrari de constiinta si isi doreste cu ardoare sa simta “pulsul maselor”.

Isi pune in cap sa fie un director mult mai bun, care nu mai foloseste masina de serviciu in scopuri personale si isi cunoaste angajatii ca pe propriul buzunar. Desigur, lenea, mediocritatea si misterul contextului in care s-a trezit nu il lasa sa-si duca la bun sfarsit planurile.

In cele din urma, o comisie de ancheta vine in institutie si face curatenie. Il curata inclusiv pe domnul director, care ajunge un simplu magazioner.

Din acest decor, despre care as putea spune ca ar fi de actualitate, nu lipseste atmosfera Bucurestiului de odinioara. Domnii cu ceas de buzunar si palarii, imbracati mereu la costum, doamnele gatite frumos, strazile cu aer parizian si masinile de epoca.

„Filmul meu ataca violent moravurile birocratice practicate in unele din institutiile noastre, condamna prin ascutisul satirei pe acei functionari cu raspunderi mari sau mai mici care, cu buna stiinta, tolereaza aceste stari de lucruri, cultivand servilismul, chiulul, necinstea.” (Jean Georgescu, 1955, Informatia Bucurestiului)