Lansare de carte si poiectie de film la Carturesti Verona

Editura Cartea Romaneasca va invita joi, 5 februarie, ora 18.00, la lansarea volumului de versuri Eu insumi de Ion Monoran. Evenimentul va avea loc la Libraria Carturesti Verona (la subsol), unde vor vorbi despre carte Ioan T. Morar, Cosmin Ciotlos si Daniel Cristea-Enache.

Scriitorul Ioan T. Morar va citi citeva poezii, iar prezentare cartii va fi urmata de proiectia unui film despre poetul timisorean.

Eu insumi este al treilea volum postum al lui Ion Monoran, poet de prima marime, membru fondator al Societatii Timisoara si al Ziarului Timisoara, participant la scrierea Proclamatiei de la Timisoara, disparut dintre noi in decembrie 1993. Volumul Eu insumi, publicat recent in colectia „Poezie” de la Editura Cartea Romaneasca, cuprinde texte inedite, versuri si fragmente autobiografice, toate pastrate in arhiva familiei. Volumul este ingrijit de Daniel Vighi si Viorel Marineasa.

„Intr-o prima faza, pentru Mono, introducerea in poezia americana scrisa de Serge Fauchereau reprezenta un fel de biblie indispensabila oricarui invatacel. Odata a descoperit, la marginala librarie „Atlas” din cartierul Iozefin, vreo 20 de bucati din titlul respectiv, altfel epuizat. Le-a confiscat pe toate, ca apoi sa le dea cu tiriita celor de la care astepta sa devina poeti redutabili.”
Viorel Marineasa

„Directa, brevilocventa, vitala, nostalgica, sociala, politica in sensul nobil al cuvintului, poezia lui Ion Monoran este una dintre cele mai inchegate tematic si consistente din punct de vedere valoric dintre toate cele ale poetilor proveniti din Banatul literaturii optzeciste.”
Daniel Vighi

„Proaspata de parca s-ar fi odihnit intr-un in folio dintr-un congelator liric, orgolioasa, revoltata, ingenua, sentimentala cu zgircenie in filigran, autentica p¢na in adincul prepozitiilor fragede, poezia de acum/atunci a lui Ion Monoran mi se pare ca sta in cea mai frumoasa carte a sa.”
Marcel Tolcea

Ion Monoran

– repere bio-bibliografice

•1953 (18 ianuarie) Se naste viitorul poet in satul Petroman din judetul Timis.
•1971 Aflat in ultima clasa de liceu, Ion Monoran este exmatriculat, impreuna cu alti colegi, pentru tentativa de trecere frauduloasa a frontierei. E exclus din Uniunea Tineretului Comunist. Dosarul de Securitate privind acest episod a fost recuperat de familie. Intr-o declaratie data anchetatorilor, Monoran arata ca a vrut sa plece din tara pentru a calatori si pentru a scrie poezie. In perioada urmatoare se angajeaza ca muncitor.
•1973-1976 Frecventeaza cenaclurile „Pavel Dan” de la Casa de Cultura a Studentilor din Timisoara si „Lumina” de la Intreprinderea „Electrobanat”, unde „oficiaza” din postura unuia dintre liderii neincoronati. Pentru pacatele din adolescenta, isi face stagiul militar in constructii, „la diribau”, desi reumatismul poliarticular, contractat in copilarie, nu l-ar fi recomandat pentru o asemenea experienta.
•1976 Debuteaza cu poemele Prietenilor mei si Multa vreme in revista „Forum studentesc”, nr. 9 (21).
•1978 Ispraveste, in regim seral, cursurile Liceului de Filologie-Istorie din Timisoara.
•1978 Lectura de succes la cenaclul „Pavel Dan” al Casei de Cultura a Studentilor din Timisoara, in prezenta unor redactori ai revistei „Amfiteatru” (Dinu Flamand, Mihai Tatulici, M. N. Rusu) si a unor poeti din tara ce anunta generatia ’80 (Magdalena Ghica, Domnita Petri, Patrel Berceanu). „Redebuteaza” in „Amfiteatru” cu o pagina intreaga de poezie; Dinu Flamand ii face o prezentare entuziasta: „tumultuos si cu proaspete resurse ironice, frondeur si sentimental deopotriva, capabil de adeziuni spontane si totale pentru Poezie, in numele careia il simti vehement incordat […]. Priza sa asupra realului este lacoma, respectul lui pentru mari poeti este de o frumoasa gelozie”.