Lansare de carte si poiectie de film la Carturesti Verona

•1981 Criticul Marcel Pop-Cornis (actualul universitar american Marcel Cornis Pope) considera ca, alaturi de Marcel Tolcea si Ioan Morar, Ion Monoran ar fi meritat sa debuteze editorial, subliniind ca acesta „cultiva o poezie stenografica, antisentimentala, de certa forta (si agresivitate) a imaginii” („Orizont”, nr. 9/1981).
•1984 Florenta Albu il anunta ca va aparea cu cateva poezii intr-un caiet al debutantilor la Editura Albatros si-i solicita colaborarea la revista „Viata romaneasca” (scrisoare din 20.01)
•1989 „…gustul pentru insurgenta a fost sa i se implineasca la vremea revolutiei, cand I. M. s-a aflat printre cei din frunte, oprind tramvaiele in fata locuintei pastorului L¡szl³ T¶kes, indemnand mai apoi lumea sa se ridice impotriva dictaturii” (D. Vighi, in Alexandru Ruja, coord., Dictionar al Scriitorilor din Banat, Editura Universitatii de Vest, Timisoara, 2005).
•1990 Membru fondator al ziarului Timisoara si al Societatii Timisoara, cea care arunca in dezbaterea publica (ceea ce avea sa devina) celebra Proclamatie.
•1993 Dupa o riguroasa selectie de autor, I. M. finalizeaza volumul Locus Periucundus, cuprinzand poeme scrise in anii 1975-1989. In ziua de 2 decembrie, la pranz, trebuie sa aiba o ultima intalnire cu editorul pentru a stabili cateva detalii (datarea unor texte, incertitudini asupra punctuatiei, fotografia pentru coperta etc.). Nu vine la intalnire. Murise cu doua-trei ore inainte.
•1994 (ianuarie) Apare, la Editura Marineasa, volumul Locus periucundus. Ruxandra Cesereanu: „Nu pot sa nu ma gandesc cu tristete ca daca Locus periucundus ar fi aparut prin 1985, de pilda, ar fi fost astazi o carte de reper intre volumele de poezie ale optzecistilor…” („Steaua”, nr. 7-8/1994).
•1996 Placheta Ca un vagabond intr-o flanela rosie (Editura Marineasa) cuprinde texte scrise intre anii 1972 si 1979.
•1998 Aurel Pantea: „Am convingerea ca atat cat a scris e de ajuns pentru ca Ion Monoran sa-si aiba un loc al sau in poezia romaneasca a acestui sfarsit de mileniu” („Vatra”, nr. 3/1998).
•1999 Alexandru Ruja: „Poetul acesta belicos si expansiv, traind razvratirea, asumandu-si boema ca mod de existenta, are suficiente momente de recluziune, tainice clipe de adevar cu sine insusi. Exista in poezia lui Ion Monoran un fond subiacent de tragic, sub aparenta grimasa ironica, a nonsalantei derizoriului ori a indiferentei dureroase” (Parte din intreg, Excelsior, Timisoara, 1999).
•2005 Academia Romana, Dictionarul general al literaturii romane, Bucuresti, 2005: „Component al generatiei optzeciste, refuzand orice fel de compromis, M. isi amana debutul editorial pana dincolo de limitele vietii. Lirica impulsiva, abrupta si adesea contradictorie, ca si scriitura funciar contestatara intretin o permanenta stare conflictuala, dand seama de experienta unui spirit liber, neinteles.”
•2006 Ruxandra Cesereanu: „(…) precum barbatii dostoievskieni din timisoara. / era intre ei unul cu arsura in inima / o dihanie cu putere launtrica de grizzli / ion monoran il chema ar fi putut sa fie oricand un / raskolnicov sau stavroghin / ar fi putut oricand sa aiba trupul si sufletul prinse / intr-o carte celebra / al carui nerv siberian el insusi sa fie. / (…) peste ani ion monoran a murit / a avut loc parca si o revolutie cu destui morti la timisoara (…)” (1982, NIGHTS IN BLACK SATIN, in „Orizont”, nr.1(1492)/ 2006).