Citeste si arde

Gasca de idioti a fratilor Coen se intoarce intr-o noua comedie rautacioasa, careia ii lipseste insa sclipirea si verva.

Ce se intampla atunci cand cateva dintre numele cele mai grele ale cinematografiei americane se aduna sa faca ceva usor si inconsistent ca o punga de plastic luata de vant?

De obicei, avem productii vanitoase, autoindulgente, de tipul francizei Ocean’s, unde costumele bine croite, ochelarii negri smecheri si supradoza de glamour ar trebui, chipurile, sa ne distraga de la ineptitudinea intrigii. Burn After Reading nu e tocmai inept si, la o adica, ar fi nedrept sa nu le permitem cineastilor o mica pauza ludica de la seriozitatea si gravitatea lui No Country for Old Men.

Insa aceasta noua comedie sarcastica a lor emana, de la un capat la altul, o atitudine de tipul „suntem cu mult mai destepti/cool decat voi” (uau, cat de tare e sa-i vezi pe Pitt si Clooney facand pe idiotii!).

E drept ca fratii Coen sunt aroganti chiar si in filmele lor cele mai bune, adica adora sa se joace cinic cu asteptarile tale si sa-ti traga presul de sub picioare atunci cand te astepti mai putin, dar cel putin acolo au de partea lor superba inventivitate narativa si umorul negru, viciat.

Problemele lui Osborne Cox (John Malkovich), un analist CIA, incep imediat dupa ce este concediat: este fortat sa stea acasa cu o sticla de bautura si cu o sotie care il insala cu un ratat (George Clooney).

La marginea Washington-ului, Chaz si Linda, colegi de serviciu, pun mana pe un CD cu informatii strict secrete, de la CIA, care ii apartine lui Cox. Cei doi pun la cale un plan idiot de extorcare a acestuia.

Burn After Reading a devenit, de la lansarea la Festivalul de la Venetia, cel mai mare succes comercial al tandemului. Superficial, arata foarte coenian – e si el bantuit de o dezordine teribila, de un haos absolut, starnit de personaje patetice, care se iluzioneaza ca ar detine controlul.

E o parodie evidenta la filmele de spionaj, ceea n-ar fi rau daca nu si-ar dori, in acelasi timp, sa fie cu mult mai mult de atat – Coenii persifleaza cliseele genului, dar e evident ca trama lui BAR se vrea o satira la adresa prostiei „inteligentei”. Situatiile sunt fortate, eroii sunt prea caricaturali si nu au acea verva, acel abandon grotesc cu care ne-au obisnuit autorii. In cele mai reusite momente ale sale, Burn After Reading e moderat amuzant, dar, finalmente, complet ne-memorabil.

Text: Anca Gradinariu, specialist in filmologie si scenaristica
Foto: Cinemagia

de vizionat: