Din culisele serialului Rain Dogs alături de Daisy May Cooper

Rain Dogs, noul serial britanic care a debutat recent pe HBO Max, prezintă întâmplările prin care trece Costello Jones (Daisy May Cooper), o mamă singură, care se luptă cu dependența de alcool, și încearcă să-și crească fiica blândă și înțelegătoare, în ciuda tuturor greutăților. Deși trăiește în sărăcie, mereu cu grija zilei de mâine, Costello își iubește enorm fiica și își dorește să-i ofere o viață mai bună. Pentru a avea grijă de Iris (Fleur Tashjian), Costello se bazează pe sprijinul prietenilor ei Selby (Jack Farthing) și Gloria (Ronkẹ Adékoluẹjo), care o acceptă și o sprijină cum pot. Deși are studii de specialitate, Costello e departe de visul de-a deveni scriitoare și lucrează ca stripteuză și menajeră pentru a face rost de bani să-și țină fiica într-o școală bună. Relația dificilă pe care-a avut-o cu mama ei o determină să lupte și mai mult pentru a construi o relație plină de iubire cu fiica ei și cu prietenii apropiați.

Serialul produs de Sid Gentle Film Ltd, compania din spatele succesului Killing Eve, și creat de autoarea britanică Cash Carraway, urmărește, pe parcursul a opt episoade, o poveste captivantă, despre oameni deseori încadrați în stereotipuri sau priviți prin prisma prejudecăților, pentru care dragostea e liantul și tot ce-i ține pe linia de plutire.

Actrița Day May Cooper povestește mai multe despre serial și rolul său dificil, într-un interviu publicat în exclusivitate în România, cu sprijinul HBO Max.

Cum ai ajuns să faci parte din proiect și știai ceva despre Cash Carraway înainte de filmări?

Daisy May Cooper: Citisem romanul Skint Estate, care mi-a plăcut la nebunie și o mare parte din carte a rezonat cu mine. Am fost încântată să primesc scenariul, și apoi pe prima pagină de dialog am văzut cuvântul „cunt”. Am zis: vreau neapărat să lucrez la serialul ăsta. Mi s-a părut ceva incredibil de curajos și e cuvântul meu preferat.

Scriitura ei e atât de abrazivă, autentică, amuzantă și tristă. Este cea mai bună descriere a ce înseamnă sărăcia, de la cineva care a crescut în sărăcie. Am avut un Zoom cu Cash și restul e istorie.

Cum ai descrie-o pe Costello?

D. M. C.: Costello este o mamă singură, care trăiește în sărăcie lucie, care încearcă să fie o scriitoare de succes, dar totul, mai ales situația ei, fac asta foarte dificil. Are foarte multe defecte, dar intențiile ei sunt bune. Ea încearcă să supraviețuiască cu ajutorul setului limitat de aptitudini de care dispune.

Dar e foarte inteligentă, nu-i așa? A studiat la Durham University și a absolvit cu note foarte bune…

D. M. C.: Din punct de vedere academic și creativ, ea e foarte inteligentă, însă nu se întâmplă asta și la nivel emoțional – e imatură. Nu a avut parte de iubire și nu a fost îngrijită într-un asemenea fel încât să se dezvolte din punct de vedere emoțional. Nu ia întotdeauna cele mai bune decizii atunci când vine vorba de relațiile cu fiica ei și cu Selby. Acele decizii vin din intenții bune, dar nu sunt neapărat cele mai bune de luat în anumite situații.

Cum ai descrie relația dintre Selby și Costello?

D. M. C.: Ei au o relație ciudată, de codependență și plină de toxicitate, și cred că amândoi suferă de tulburare de personalitate borderline. Dacă ar fi fost o relație heterosexuală, cred că ar avea parte de cel mai tare sex din viața lor, dar s-ar și înjunghia unul pe celălalt până la epuizare. Bănuiesc că e un tip de relație în care am fost și eu, cu siguranță, în trecut.

Amândoi sunt cumva ca niște câini care au fost salvați din situații abuzive și au fost abuzați emoțional în trecut, așa că sunt incapabili să creeze sau să susțină o relație sănătoasă unul cu celălalt. Asta, însă, nu schimbă faptul că de fapt amândoi se iubesc profund.

Ce e interesant la dinamica dintre Costello și Selby este că, față de ea, el a dispus de orice avantaj posibil în viața lui…

D. M. C.: El are totul și există multe resentimente acolo legate de asta. Există resentimente pentru că ea crede că el a primit totul pe tavă, în timp ce ea a trebuit să lupte pentru tot ce a avut vreodată. Asta o face să fie foarte, foarte furioasă – asta mă făcea și pe mine odinioară să fiu furioasă.

Costello și Selby au amândoi probleme emoționale legate de mamele lor – cum se desfășoară acestea pe parcursul serialului?

D. M. C.: Lui Costello îi e atât de teamă să-și distrugă fiica în felul în care propria ei mamă a distrus-o, dar să facă asta în mod neintenționat, atunci când acțiunile ei sunt motivate de iubire. Donna, mama lui Costello, a fost malefică și a distrus-o în mod intenționat.

Ea reapare și este jucată de Camille Coduri, care e incredibilă. E prima dată când o văd jucând un rol atât de întunecat și oamenii o să fie absolut uimiți să-i vadă interpretarea.

Au existat anumite scene pe care le-ai considerat o adevărată provocare în timpul filmărilor?

D. M. C.: Vorbesc din perspectiva mea de mamă acum și pot spune că Costello ia niște decizii, mai ales când vine vorba de fiica ei, care m-au făcut să mă gândesc: „La naiba, în niciun caz n-aș fi făcut așa ceva”. Oricât de ciudat ar suna, vorbeam cu regizorul, Richard Laxton, și îi spuneam: „Nu pot să interpretez așa ceva, nu pot să intru în spațiul ăsta. Nu îmi pot da seama de ce face niște greșeli așa monumentale. Știu că sunt o ratată maximă, dar ea este puțin mai ratată decât mine”.

Richard a fost uimitor și atunci când îi discuta deciziile, spunea: „Imaginează-ți că ea crede că asta e cea mai bună decizie pe care o poate lua pentru fiica ei în momentul ăsta”. Asta m-a ajutat să înțeleg raționamentul ei în ceea ce privește unele decizii. Acesta a fost aspectul care a reprezentat cea mai mare provocare.

Deci, asta, și de asemenea să nu am nicio expresie atunci când Ade Edmondson se masturbează în fața mea. Ăsta a fost probabil cel mai bizar lucru din viața mea. Am fost o fană uriașă a serialului Bottom și dacă cineva mi-ar fi zis acum câțiva ani: „O să joci în același proiect ca și el”, aș fi zis: „Uimitor”. Dar apoi ar adăuga: „Dar o să se masturbeze foarte rapid în scenă”. Aș fi zis atunci: „Asta nu e ceva așa grozav”. Cum de mi s-a întâmplat asta? Nu înțeleg.

Ți se pare că Costello reacționează în mod constructiv la acest incident?

D. M. C.: Într-un fel, da. A fost lucrătoare sexuală și, dacă ai fost vreodată în asemenea locuri, trebuie să stai cu fruntea sus, pentru că altfel n-ai cum să faci bani. Primește cinci lire pentru un astfel de serviciu sexual (masturbare), deci măcar are bani de un pachet de țigări sau un loz în plic. Nu e foarte diferit de OnlyFans.

Ai descoperit paralele între viața lui Costello și viața ta?

D. M. C.: Atât de multe, mai ales când merge să lucreze la show-ul erotic. Am dat probe să fiu stripteuză atunci când aveam probleme cu banii, pentru că în industria sexului mereu există muncă disponibilă și, în același timp e un tip de muncă pentru care nu ai nevoie de calificări sau referințe. Acelea sunt vremuri triste pentru mine, dar industria sexului mereu va fi una în care femeile își pot pune baza.

Costello pare să trăiască de pe o zi pe alta…

D. M. C.: Dumnezeule… asta înseamnă să trăiești în sărăcie. Am spus mereu că să fii sărac e o situație care seamănă cu un joc de șah, pentru că nu ai posibilitatea de a lua deciziile pe care le pot lua persoanele stabile din punct de vedere financiar, pentru că totul e o decizie dificilă.

Deci, aș putea să cumpăr o cutie de tampoane, dar dacă le cumpăr, asta înseamnă că nu-mi permit să cumpăr biletul de autobuz pentru a ajunge la un interviu pentru un job, și atunci, dacă aș primi jobul, aș putea să-mi plătesc chiria și datoriile. Totul este o decizie ca asta și e absolut epuizant. Nu ai timp să iei acele decizii și toate acele decizii trebuie luate pentru a ajunge la finalul zilei. Ești bombardată în mod constant de griji, nu ai claritate în gândire și, peste toate astea, Costello se luptă și cu dependența de alcool, la care a renunțat.

Când eram săracă, obișnuiam să beau foarte multe, pentru că te amorțește complet. Nu-ți permiți să ieși în oraș, nu poți să evadezi, și e un obicei ieftin. E ușor să vezi de ce bea Costello. Dar eu pe vremea aceea nu aveam o fiică, așa că ea are parte de o situație și mai dificilă.

S-a transformat acest subiect în unul profund personal pentru tine atunci când ai interpretat-o pe Costello?

D. M. C.: Au existat momente când mă simțeam cu adevărat tulburată. Ce a fost ciudat a fost felul în care o scenă în care Costello are o ceartă intensă cu Selby m-a dus puternic cu gândul la o ceartă pe care am avut-o cu Michael Sleggs, care a fost cel mai bun prieten al meu și care l-a jucat pe Slugs în This Country.

Ne-am împăcat ulterior, dar mi-am dat seama cu ocazia acestei scene că nu am avut parte de timpul necesar pentru a-l jeli. Am început să plâng și nu reușeam să mă opresc. Au fost multe lucruri pe care mi-am dat seama că le reprimasem și bănuiesc că acesta a fost primul proiect care m-a obligat să examinez toate aceste lucruri.

Cum a fost să lucrezi cu Fleur, care o interpretează pe fiica lui Costello, Iris?

D. M. C.: Nu-i așa că e ireală? E atât de matură pentru vârsta ei și mă punea la locul meu tot timpul, ceea ce am adorat. E mai mult ca un adult. E la fel cu Lenny Rush în Am I Being Unreasonable? sau ca fiica mea – ajung să fiu eu copilul lor și ele ajung să fie părintele meu, și-mi spun tot timpul când fac o prostie.

De asemenea amândouă ne încurajam la tot felul de aventuri și eram complice tot timpul. A existat un moment în care echipa pregătea filmarea unei scene foarte serioase într-o casă mare și noi două eram plictisite. În loc să ne învățăm replicile, am luat o pereche de pantaloni de la departamentul de costume, am atârnat pantalonii de la o fereastră și apoi i-am pus pe unii membri ai echipei să încerce să arunce cu portocale în picioarele pantalonilor. Am fost certată din cauza asta.

Crezi că e posibil ca Costello și Selby să fie vreodată fericiți?

D. M. C.: Cred că ar putea să fie fericiți. Ar putea să încerce să fie fie fericiți, dar au această relație de iubire și ură, unde simt atât de multă pasiune unul față de celălalt încât nu cred că pot să suporte normele sociale și nu pot să suporte ideea că totul ar fi bine și liniștit. Au nevoie de suișurile și coborâșurile extreme, altfel nu pot să se apropie unul de celălalt, nu pot să se simtă conectați. Au nevoie de adrenalină.

Asta e ceva epuizant pentru Costello, pentru că și ea are propriile probleme auto-distructive. Ai două personaje auto-distructive care-și facilitează unul altuia aceste tendințe și asta e o rețetă sigură pentru un show al naibii de exploziv.