Noul Val Francez: O scoala artistica
Partea I
Un slogan jurnalistic, o noua generatie
1. O campanie a revistei „L’Express”
La origine, sintagma „Noul Val“, pe care astazi toata lumea o asociaza cu o anumita perioada din istoria cinematografiei franceze si cu un anumit numar de titluri de filme, precum Cele 400 de lovituri (Les Quatre cents coups) sau Cu sufletul la gura (€ bout de souffle), nu avea neaparat legatura cu cinematografia. Ea a aparut intr-o ancheta sociologica privitoare la schimbarea de generatie din Franta, ancheta care a fost lansata si popularizata printr-o serie de articole de Françoise Giroud, publicate in revista saptamanala L’Express in anul 1957. Este un detaliu important, deoarece pune in evidenta atat rolul pe care l-a avut tema noii generatii, deci tema tineretii, cat si pe cel jucat in acei ani de un nou tip de presa, reprezentat de acest saptamanal infiintat in 1953. In acea perioada, incepea sa se generalizeze practica anchetelor si aparea o anumita moda a studiilor sociologice.
Cu scopul evident de a ajunge mai usor la posibilii sai cititori, L’Express, prototipul noilor saptamanale de tip american, lanseaza in august 1957 o ancheta, organizata cu sprijinul Institutului Francez al Opiniei Publice, privitoare la opt milioane de francezi, de ambele sexe, cu varste cuprinse intre 18 si 30 de ani – se spunea ca, in zece ani, acestia „vor fi luat Franta in stapanire, fiind condusi de cei mai varstnici, sustinuti de cei mai tineri decat ei“. Asadar, tema schimbarii generatiilor, care, dupa cum vom vedea, este cruciala in cinematografie, era bine conturata in peisajul ideologic de la sfarsitul anilor ’50. Franta avea sa-si schimbe fata si regimul politic, deci trebuia sa-si schimbe si cinematografia.
Rezultatele acestei anchete au fost publicate in numerele aparute intre 3 octombrie si 12 decembrie 1957, fiind insotite de sloganul „Vine Noul Val!“, desenat pe chipul surazator al unei tinere. In 1958, aceste rezultate au fost publicate si in volum la editura Gallimard (cu o noua prezentare a lui Françoise Giroud), sub titlul Noul Val: portrete ale tinerilor (La Nouvelle Vague: portraits de la jeunesse). In aceste portrete, autorii anchetei abordeaza subiecte foarte variate: vestimentatia, morala, valorile, modul de viata si practicile culturale – printre care a fost tratata (in mod cu totul secundar) si cinematografia. Filmele pe care le pretuia aceasta „noua generatie“ erau cele care prezentau noile moravuri „cu o franchete inedita, plina de prospetime“.
Nu este greu de ghicit ca filmul-etalon al acestei atitudini in cinematografie era primul lungmetraj al lui Roger Vadim, Si Dumnezeu a creat femeia (Et Dieu créa la femme), a carui premiera a avut loc la Paris pe 28 noiembrie 1956. Actrita din rolul principal, Brigitte Bardot, care la acea data avea doar 22 de ani, simboliza tanara frantuzoaica in sfarsit „eliberata si emancipata“. Regizorul, un tanar jurnalist de la Paris-Match, asistent de regie si scenarist pentru cateva filme destul de traditionale, precum Vedete in devenire (Futures vedettes, 1955) de Marc Allégret sau O fata afurisita (Cette sacrée gamine, 1955) de Michel Boisrond, stia foarte bine ce facea atunci cand a ales un asemenea titlu pentru filmul sau: „Si cinematograful lui Vadim a creat o noua imagine a tinerei frantuzoaice.“
Aceasta imagine era mult mai usor de exportat decat modelele feminine din cinematografia franceza a anilor ’50: Martine Carol, Mich¨le Morgan sau Françoise Arnoul. Vom reveni asupra imaginii tinerei frantuzoaice pe care o propunea filmul lui Roger Vadim. Deocamdata, vrem sa subliniem rolul pe care l-a avut acest film in evidentierea unui fenomen social. Foarte multe tinere s-au identificat cu personajul Juliette, iar si mai multe, desigur, cu actrita care l-a interpretat, dupa cum aminteste perfect justificat Françoise Aude in eseul sau Cine-modele, cinematograful femeilor (Ciné-mod¨les, cinéma d’elles, L’Age d’homme, 1981).
Iata raspunsul pe care Francois Truffaut l-a dat, in 1959, unui jurnalist care l-a intrebat: „Credeti ca sintagma «Noul Val» corespunde realitatii?“:
„Cred ca Noul Val este o realitate care a avut parte de o existenta anticipata. La inceput, a fost o inventie a jurnalistilor si abia apoi a devenit ceva care exista cu adevarat. In orice caz, daca sloganul jurnalistic in cauza n-ar fi fost creat in timpul Festivalului de la Cannes, cred ca sintagma aceasta sau poate o alta ar fi aparut prin forta lucrurilor in momentul in care lumea si-ar fi dat seama ca in cinematografie a aparut un anumit numar de «filme de debut».
La origine, «Noul Val» desemna o ancheta oficiala realizata in Franta de nu stiu care institut de statistica asupra tinerimii franceze in general. «Noul Val» se referea la viitorii medici, ingineri si avocati. Rezultatele acestei anchete au fost publicate in L’Express, ceea ce a facut ca revista sa bucure de o mare popularitate; in plus, timp de cateva saptamani, publicatia avea pe prima pagina urmatorul subtitlu: «L’Express este revista Noului Val».“ (France-Observateur, nr. 501, 3 decembrie 1959.)
