Luna din fântână, o carte despre forţa transformatoare a poveştilor

Ca formă de comunicare simbolică, poveştile purtătoare de înţelepciune ne pot face mai conştienţi de noi înşine, oferindu-ne contexte şi modele de comportament graţie cărora ne analizăm mai atent şi descoperim noi căi de a depăşi dificultăţi. Cu mult înainte de dezvoltarea psihologiei narative, filosofii şi scriitorii au folosit mituri şi alegorii pentru a oglindi mistere ale universului şi sufletului uman, pentru a descrie mai profund virtuţi şi vicii, a emoţiona sau a convinge. Mitul lui Oedip sau Mitul (Alegoria) Peşterii din dialogul „Republica” de Platon sunt poate primele care ne vin în minte; ele continuă să ne atragă şi să ne facă să ne punem întrebări, în pofida faptului că astăzi obişnuim să ne raportăm la poveşti mai degrabă ca la o formă de relaxare.

Luna din fântână. Poveşti înţelepte pentru o transformare profundă a vieţii, de Erica Helm Meade, volum apărut şi în română anul acesta la Editura Niculescu şi pe care am avut bucuria să-l traduc, onorează forţa vindecătoare a poveştilor, oferindu-ne o selecţie din mai multe culturi ale lumii. Autoarea a studiat şi locuieşte în Statele Unite, unde profesează ca psiholog, obişnuind să integreze în practica terapeutică arta şi poveştile ca instrumente revelatoare şi vindecătoare. Intitulată după o poveste care îl are ca protagonist pe cunoscutul Nastratin Hogea, antologia ne oferă 63 de texte selectate, prelucrate şi interpretate, unele dintre ele adevărate „nestemate” narative şi care ne pot ajuta în procesul de dezvoltare personală.

Câteva sunt bine cunoscute, cum sunt poveştile Fraţilor Grimm, însă noutatea constă în faptul că sunt, toate, interpretate în funcţie de un set de teme, printre care: afirmarea sinelui, formarea rezistenţei emoţionale, cultivarea autenticităţii şi a caracterului, vindecarea suferinţelor provocate în familie sau cuplu, acceptarea morţii, respectul faţă de vârstnici, susţinerea drepturilor copiilor, recâştigarea unei relaţii armonioase cu natura şi cu animalele, recuperarea spiritualităţii şi onorarea divinului.

Sunt oferite, de asemenea, exemple din practica proprie a autoarei şi este interesant să observăm situaţiile în care poveştile şi-au dovedit eficienţa vindecătoare. Fiecare este integrată unui context cultural, personajele sunt prezentate familiar, permiţând identificarea cu anumite comportamente sau trăsături de caracter şi recunoaşterea temelor în jurul cărora sunt construite situaţiile. Astfel, poveştile personale pot fi încadrate într-un context mai larg, simbolurile şi elementele fantastice oferă confortul de a nu exprima direct ceea ce ar fi dificil de receptat, reduc mecanismele de negare, rezistenţa la schimbare şi oferă uneori soluţii creative pentru a depăşi dificultăţi.

Pot fi folosite în psihoterapie şi în educaţie, în familie, în comunitate, astfel încât mesajul lor să iniţieze reflecţia şi, în final, transformarea. Nu toate poveştile sunt adecvate pentru oricine sau pentru orice vârstă; unele au conţinut moral prea complex, includ referiri la sexualitate sau violenţă – fapt care este semnalat în introducere. La fel de important, poveştile nu pot fi spuse oricum şi oricând, iar în culturile din vechime astfel de cutume erau respectate cu stricteţe – există momente şi chiar ritualuri care le pot însoţi şi astăzi. Dacă alegem să le folosim, cum am făcut şi eu la câteva seminarii de filosofie, putem, prin atitudine, prin mediul ales, prin adecvarea temei la contextul discuţiei, să păstrăm cel puţin acea aură care să nu le transforme într-un obiect de consum şi să ne facă să revenim la ele.

Nu există viaţă care să nu aibă o poveste şi nu există poveste care să nu-şi găsească publicul. În unele culturi se crede că poveştile au propriul lor suflet şi dacă nu sunt onorate de un povestitor, se vor simţi neglijate. Cred că nu este greu să ne imaginăm că aşa stau lucrurile pentru că, în universul povestit, totul este viu, iar natura, animalele, personajele fantastice, mitice ne aduc mesaje care rezonează în diverse straturi ale psihicului. Luna din fântână este, în final, o carte care ne poate ajuta pe termen lung să cultivăm modele pozitive, solidaritatea cu toate formele de viaţă şi, mai ales, să ne recuperăm spiritualitatea.

Erica Helm Meade, Luna din fântână. Poveşti înţelepte pentru o transformare profundă a vieţii, Editura Niculescu, 2020, 416 p., ISBN978-606-38-0455-7