„Ma astept ca prin lectura cititorilor povestirile mele sa se imbogateasca cu noi sensuri”

Vechi colaborator si prieten al revistei Psychologies, scriitorul Marius Chivu ne povesteste despre noua sa carte „Sfirsit de sezon”, ce reuneste, asa cum spune chiar scriitorul, “11 povestiri despre singuratate, boala si moarte”.

Despre ce scrii cu precadere?

Marius Chivu: Inainte sa scriu aceasta carte n-as fi putut raspunde la o astfel de intrebare, desi scriu proza scurta de mai multi ani. Dar acum, recitind aceste povestiri la care am lucrat vreme de un an de zile, mi-am dat seama cu surprindere ca sunt cateva lucruri care se repeta. De altfel, am fost nevoit sa scot o povestire din cuprinsul final al cartii intrucat semana tematic prea mult cu o alta. Probabil va intra in urmatorul volum la care deja am inceput sa lucrez.

Scriu destul de mult despre relatiile de familie, despre imbatranire, despre pierderea sentimentelor si a ratiunii, despre insingurare. Cand cartea a fost gata am putut sa formulez si un tagline: “11 povestiri despre singuratate, boala si moarte”.

Cu toate astea, dincolo de situatiile crude, unele insuportabile, povestirile mele sunt pline de umor si, mai ales, de poezia momentelor triste. Viata insasi are calitatea de a nu se livra intrutotul intr-un singur ton, e plina de nuante contradictorii. Am incercat sa le suprind si eu.

Ce te obsedeaza?

M.C.: Nu stiu daca e vorba chiar de obsesie, dar ma preocupa foarte mult felul in care boala ne deformeaza vietile pana in punctul in care ne obisnuim cu orice. Ma intereseaza foarte mult si cum timpul deterioreaza relatiile, sentimentele, obiectele, starile de lucruri. Detaliile procesului pe care il numim foarte usor si simplu viata.

Care e proza la care ai muncit cel mai mult?

M.C.: E adevarat ca am scris foarte usor unele povestiri, ca dintr-o suflare, pe cand la altele am revenit cu nenumarate rescrieri. Doua proze, in special, mi-au dat multa bataie de cap.

“Obiecte pierdute” este o scrisoare de dragoste intre doua personaje literate si am vrut sa fie un text rafinat stilistic, manierist, cu multe niveluri de semnificatii si cu trimiteri subtile, deopotriva poetic si dramatic, erotic si comic, patetic si trist.

Am lucrat atat de mult la acest text, incat la un moment dat mi-era sila de el si eram pe punctul sa-l scot din cuprinsul cartii. Noroc ca, in ultimul moment, l-am dat spre lectura unor persoane in al caror discernamant literar am incredere si care m-au asigurat ca a iesit asa cum voiam.

Cea de-a doua povestire la care am lucrat foarte mult se numeste “Intoarcerea” si este cea mai lunga din carte, o nuvela scrisa la persoana intai, cu multe personaje si cu dese intoarceri in timp.

Ce astepti de la cei care te citesc?

M.C.: Mai intai, sa-mi confirme ca am transmis ceea ce am intentionat, ca ideea initiala, asa cum s-a format la mine in cap, nu s-a deteriorat in procesul scrierii povestirii. Apoi, ma astept ca prin lectura cititorilor povestirile mele sa se imbogateasca cu noi sensuri. Un scriitor spune mai putin decat spera, dar mai mult decat isi imagineaza. Nu mai stiu cine a spus asta, dar e o vorba adevarata.

Coperta cartii e usor suprarealista. Are vreo legatura cu esenta prozei tale?

M.C.: Am ales fotografia lui Cosmin Bumbut pentru coperta cartii, o fotografie mai degraba misterioasa decat suprarealista, pentru ca reflecta foarte bine ce se intampla in proza “Intoarcerea”, o poveste nostalgica plina de violenta in care se regasesc multe din temele cartii. Al carui titlu, apropo, nu reia titlul vreunei povestiri, asa cum se obisnuieste. „Sfirsit de sezon” este titlul tuturor prozelor si le reflecta, la un anumit nivel al semnificatiei, pe fiecare in parte. Am gandit volumul ca un intreg omogen tematic, nu e doar o colectie de proze puse laolalta.

Credit fotografie principala: Ioana Birdu