Dragos Ghitulete, confesiune: De ce scriu oamenii?

De ce scriu oamenii? De ce citesc?

Poate ca intii ar trebui sa raspund la alte intrebari, pentru ca un raspuns ar genera la rindul lui o alta intrebare. La Muzeul Taranului Roman unde a avut loc lansarea romanului „Gluma ruseasca” am fost intrebat daca eu cred, sau daca mai cred, ca literatura poate schimba oamenii. Aveam un bec care imi batea fix in ochi si am raspuns grabit ca da. Apoi am stat sa ma gandesc. In masura in care oamenii vor sa se schimbe, da, literatura poate ajuta. O crusta de indiferenta poate fi sparta doar din interior.

De ce scriu eu? Pentru ca am obsesii de care vreau sa scap. Ma simt bine cu mine atunci cind incerc sa pun pe hirtie, am vrut sa scriu sa astern pe hirtie, ceea ce vreau ca altii sa citeasca. Pentru ca oricit am nega, visul scriitorului este sa fie citit.

Cred ca reusesti atunci cind la final, dupa ce ai sters, refacut, corectat cartea, o citesti si esti multumit de ceea ce scrie acolo. Pentru ca tu esti primul cititor si primul critic. Exista, desigur, si momente in care ai vrea sa stergi tot. Dar e pacat. Cel mai greu e sa te asezi la birou, o masa de fapt pe care se afla un calculator si multe cd-uri cu muzica, si sa parasesti lumea imediata. Cartile sint de obicei imprastiate pe jos. Incerc sa impac meseria de jurnalist cu scrisul, sa caut linistea de care ai totusi nevoie pentru a scrie. Uneori imi iese, alteori nu. Iata si un motiv pentru care nu ma grabesc. Nici cind am scris „Gluma ruseasca” nu m-am grabit. Rezultatul – il puteti vedea, citi, singuri.

Dragos Ghitulete

de citit: