Iisus din Nazareth, Mantuitor din iubire

Povestirile care vorbesc despre nasterea, despre viata, apostolatul, rastignirea si Invierea Lui sunt primele pe care un copil invata sa le citeasca si sa le analizeze. Dar de ce este Hristos un personaj istoric fascinant? Cum de a ajuns crestinismul, religia propo­vaduita de el, cea mai pu­ternica de atatea secole incoace?

Acum 2000 de ani se nastea, in­tr-un targusor din Palestina, Cel care avea sa bulverseze destinul unei mari parti din umanitate. Ce se stie despre evreul nu­mit Iisus sau Yeshoua in e­bra­i­ca ? Din surse externe crestinismului, destul de putine lucruri.

Se stie ca s-a nascut dintr-o Fecioara, adica a avut o conceptie si nastere imaculate, „ca ale unui Dumnezeu“. Viata si Evangheliile propo­va­duite de Iisus Hristos au la baza ideea iubirii pentru oameni, priviti ca intruchipari ale lui Dumnezeu. Hristos face o a­d­e­va­ra­ta revolutie in gandirea vremii predicand faptul ca oamenii vor invia. Raiul si iadul vor deveni de-a lungul secolelor me­tafore ale Binelui si Raului, „destinatii finale“ ale unei conduite morale sau, dim­potriva, imorale.

„Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti“, spune Iisus Hristos, sintetizand astfel ceea ce va insemna pen­tru crestini, de atunci incolo, o viata vir­tuoasa. Esentialul vietii Sale si mesajul Sau ne-au fost transmise indeosebi prin patru carti: Evangheliile. Uneori contradictorii – ceea ce, paradoxal, le valideaza autenticitatea, – aceste carti raman neclare in ceea ce priveste identitatea lor veritabila.

Pentru multi, Mesia, sau reformatorul religios, era Mantuitorul asteptat de evrei pentru eliberarea lor de sub jugul roman. El insusi Isi spunea „Fiul omului“ si „Fiul lui Dumnezeu“, aceasta ultima denumire atragandu-i ura autoritatilor religioase evreiesti si condamnarea Sa la moarte prin rastignire, o moarte foarte rusinoasa la acea vreme. Conform scrierilor Apostolilor, trupul Sau a disparut din mormant la trei zile dupa ingroparea Sa. Se spune ca Iisus a inviat si ca El s-a aratat A­pos­tolilor de mai multe ori. „Fericit cel ce n-a vazut si a crezut“, ii spune Hristos lui Toma Necredinciosul, cel care refuzase sa creada in Inviere. De atunci, pu­terea credintei valideaza aceste fapte incredibile pentru simturi.

Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. (Matei, 5)

Fiecare va fi judecat dupa iubirea pe care a daruit-o aproapelui

„Ati auzit ca s-a zis: «Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau». Iar eu va zic voua: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc.“ Hristos aduce in lumina o noua acceptiune a Binelui: nu binele facut ca rasplata pentru altceva, ci faptele bune gratuite, anihilarea totala a raului prin iubirea aratata si dusmanilor. Este ceva greu de inteles, o morala ce depaseste simtul comun, dar care aduce mantuirea omului. Este o perspectiva asupra Binelui si Raului care va conduce, secole de-a randul, la faptele incredibile ale martirilor crestini.

„Nu judecati, ca sa nu fiti judecati!“

Acesta este un alt principiu etic al crestinismului, ce deriva din intamplarea biblica a femeii care a cazut in pacatul adulterului. „Cel ce este fara de pacat sa arunce primul piatra“, le spune Iisus celor pregatiti sa ucida cu pietre pe femeia adultera. Binele si Raul sunt notiuni relative, pare sa spuna Iisus. Ulterior, teologia va afirma ca Dumnezeu este dincolo de bine si de rau, adica de aceste doua notiuni morale, asa cum le intelegem noi, oamenii, la scara intelegerii noastre omenesti. Com­portamentul potrivit crestinului, spune Iisus, e vigilenta in privinta propriilor greseli si ingaduinta fata de greselile altora.

Moartea nu este sfarsitul

Marea „inovatie“ a crestinismului, spune filozoful francez contemporan Luc Ferry intr-o carte tradusa la Editura Curtea Veche si intitulata „In­­va­ta sa traiesti!“, e ideea invierii tuturor, alaturi de cei apropiati. Nicicand inainte nu mai aparuse in gandirea umana asa ceva. Luc Ferry atribuie acestei „revolutii“ succesul extraordinar de care crestinismul s-a bucurat. In a­ce­lasi timp, Hristos aboleste dife­ren­tele sociale: se naste in­­­­­­tr-un mediu foarte sarac, predica saracia ca mod de eliberare de lume si spune: „Fericiti cei flamanzi, ca aceia se vor satura“.

Foto: dreamstime.com.