Lou Andreas-Salomé – O femeie printre genii
Muza, romanciera, eseista, psihanalista… Lou Andreas – Salomé a dezlantuit pasiuni si a lasat o urma ce continua sa straluceasca.
Biografie
1861: se naste la Sankt-Petersburg, Rusia, pe 12 februarie.
1880: pleaca la Z¼rich ca sa studieze filozofia religiilor si istoria artei. Este initiata in cercurile intelectuale.
1882: intalnirea cu Nietzsche la Roma.
1887: casatoria, niciodata consumata, cu Friedrich Carl Andreas.
1897: intalnirea cu Rilke la M¼nchen.
1911: intalnirea cu Freud la congresul de psihanaliza de la Weimar.
1937: moare la G¶ttingen, in Germania, pe 5 februarie.
Cu ochii mari si clari, avizi si gravi, cu un par blond si greu, prins intr-un coc, cu o privire de madona inteligenta, Louise von Salomé s-ar fi putut multumi sa straluceasca in saloanele pe care i se permitea sa le frecventeze datorita nasterii sale in aristocratia rusa. Dar cand femeia este inzestrata cu inteligenta, ea cucereste totul. Sursa de inspiratie, Lou Andreas – Salomé va fi muza si prietena unor trei mari genii ale secolului al XIX-lea si al XX-lea. Departe de a se lasa dominata de ei, Lou le va acompania opera, iar influenta pe care o are asupra lor continua sa se simta si astazi.
Pasiunea lui Nietzsche
Lou Andreas – Salomé nu are decat 21 de ani cand il intalneste pe Friedrich Nietzsche care devine fascinat de ea. El o initiaza in filozofie, arde de iubire pentru aceasta femeie-copil, tanar spirit necultivat, careia viseaza sa-i transmita insasi esenta gandurilor sale. Exaltarea nu dureaza decat cateva luni si se sfarama sub refuzul de neclintit al lui Lou de a se casatori cu el. Insa aceasta intalnire va hrani pentru mult timp opera lui Nietzsche care, in anul urmator „despartirii“, scrie al sau „Asa vorbit-a Zarathustra“.
Cei doi nu se vor revedea niciodata, insa geniul omului de a descifra lumea va constitui fara indoiala pentru Lou terenul viitoarei sale practici a psihanalizei. „Toate motivele noastre constiente sunt fenomene de suprafata. Fiinta umana este formata dintr-o pluralitate de forte semi-personificate in care cand una, cand cealalta se situeaza in avanscena si ia aspectul eului” – iata germenul unei inteligente care nu cerea decat sa se elibereze.
Muza lui Rilke
Dupa cincisprezece ani de la „aventura nietzscheana”, Lou intalneste un poet mai tanar decat ea cu paisprezece ani, René Maria Rilke (pe care ea il va reboteza Rainer). Este pe atunci casatorita cu Friedrich Carl Andreas un sot care cu siguranta o linisteste si o sprijina dar cu care nu se culca. La 36 de ani ea este o fecioara care nu a incetat sa creada ca inflorirea spiritului nu are loc decat prin refuzul corpului. Insa pasiunea urmeaza a fi descoperita alaturi de Rilke care o supranumeste „planta mea arzatoare“. Iubirea dureaza trei ani, prietenia in schimb va supravietui mai mult de treizeci.
Ea il calauzeste precum „o mama si o muza atenta“. Iar el transforma acest spirit perfect in femeie, aceasta printesa de gheata intr-o femeie indragostita, pasionala. „Am fost femeia ta multi ani pentru ca tu ai fost prima realitate in care barbatul si corpul sunt indiscernabile unul fata de celalalt“, ii va scrie ea.
Disciplina lui Freud
Ultimul mare om din viata lui Lou este o figura paternala, explicabil avand in vedere faptul ca ea si-a pierdut tatal la varsta de cinci ani. In 1911 face cunostinta cu Sigmund Freud si la putin timp dupa ii scrie: „Viata mea se afla in asteptarea psihanalizei inca de cand am trecut de perioada copilariei.“ Este acceptata in primul cerc de pionieri ai psihanalizei si devine prietena intima a Annei Freud. „Intelegatoarea prin excelenta“, cum o numea Freud, nu-si lasa amprenta ca mare teoreticiana, contributia sa cea mai cunoscuta se refera la narcisism, in 1921.
Lou se vrea mai degraba „poeta“ si „artista a psihanalizei“. Cand moare, in 1937, ea este deja o legenda. Cu toate acestea, un paradox persista. O cunoastem prin intermediul barbatilor cu care si-a incrucisat drumurile dar Lou Andreas – Salomé este figura unei noi rase de femei: moderna, europeana, avida de cunoastere si de libertate, inclusiv cea sexuala, distrugatoare de constrangeri si viitoare incendiatoare de corsete. Viata de muza prin excelenta este cea a unei emancipari feminine, a unei intemeietoare de punti intre cele doua secole.
Editare de Catalina Cristescu
Foto: dreamstime.com
