Maria Cantacuzino, pasiuni si aristocratie

Superba si otravitoare. Abisala si impresionabila. Caustica. Aristocrata. Ca o domnita medievala. Sotia lui George Enescu a scris o carte din care aflam foarte multe despre ce inseamna sa fii aristocrat in Moldova sfarsitului de secol al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.

Probabil cea mai frumoasa dintre doamnele aristocratiei romanesti, Maria Cantacuzino a trait mai mult decat a scris. Cu patru ani mai tanara decat regina Maria, i-a fost confidenta dupa 1900.

Maria Cantacuzino este, pana in 1898, Maria Rosetti-Tescanu, nascuta la Tescani, intr-o casa despre care putem spune ca se afla la rascruce de vanturi, in padure, inconjurata de lupi si ursi, oaza de umanitate medievala intr-o Moldova patriarhala. Femeia care a fost iubita lui Nae Ionescu si sotia lui George Enescu are origine greceasca. Familia ei – Rosetti – se stabileste in Moldova in secolul al XVII-lea si cumpara Tescaniul in 1709 de la fratii Constantin si Nicolae Beldiman.

Maria Rosetti se marita la 19 ani cu Mihail Cantacuzino, fiul sefului conservatorilor, Gheorghe Cantacuzino. Sufera o mare deceptie, pentru ca il surprinde in plin adulter cu sora ei, Nellie, dar casatoria nu se va desface decat odata cu moartea sotului, in 1928.

In 1907, il cunoaste pe tanarul de 26 de ani George Enescu si se indragosteste. Ii va fi sotie mai tarziu, in 1939, dupa ce, intre timp, se indragosteste de demoniacul Nae Ionescu. Va fi iubita lui vreme de cinci ani. Maria Cantacuzino nu e amfitrioana, ci mai degraba muza perfecta. Lumea in care traieste este una de muzicieni. Ionel Perlea, Dinu Lipatti, Mihail Jora, Yehudi Menuhin, Herbert Von Karajan, dar si Octav Onicescu, Theodor Pallady au trecut prin Vila „Luminis” si prin castelul familial de la Tescani, acolo unde, decenii mai tarziu, Andrei Plesu avea sa-si redacteze un cunoscut jurnal.

Nu renunta la Romania decat in urma unei calatorii, impreuna cu George Enescu, la Moscova. Pleaca in 1948, iar castelul ei ajunge crescatorie de pasari. Traieste la Paris, acolo unde-si scrie memoriile, Umbre si lumini. Memoriile unei domnite moldave (publicate bilingv abia in 2000, la Editura Aristarc din Onesti). Se muta la Vevey, in Elvetia, unde moare in iarna lui 1968.

biografie:
– 17 iulie 1879: se naste Maria Cantacuzino.
– 1884-1896: studiaza cu doua institutoare engleza, franceza, istorie, desen, pian.
– 1898-1928: casatorita cu Mihail Cantacuzino, da nastere viitorului pilot Bazu (Constantin) Cantacuzino.
– 1928-1933: relatie furtunoasa cu Nae Ionescu.
– 1935: tentativa de suicid
– 1939: se casatoreste cu George Enescu.
– 1940-1946: rezidenta la Tescani, gazda a multor dezbateri despre filozofie.
– 1948: pleaca la Paris, apoi se retrage la Vevey, in Elvetia.
– 22 decembrie 1968: moare.

Oglinda unei epoci

– Inconjurata de barbati bantuiti de germeni morbizi – si nascuta in plina salbaticie –, Maria Cantacuzino a dezvoltat o foarte agera priza la realitatea morala a societatii romanesti a epocii. Faptul se datoreaza probabil casniciei cu fiul unui mare om politic. Desi putem sa nu fim de acord cu spiritul ei conservator, reflectiile politice ale superbei femei raman astazi mai actuale ca oricand.
– Pentru orice om dezgustat de civilizatia romaneasca a democratiei, iata o paralela extraordinara: „Odinioara, suveranii se impuneau in imaginatia poporului pentru a-l domina mai bine, atribuiau fastului monarhic un sens cvazimistic ce hranea sufletul multimilor. Pe cand atitudinea monarhului actual consista in a stimula un fel de abdicare in fata poporului, sa se puna pe el, suveran, in subordinea omului mediocru”.

Doua fatete, doua iubiri

– Memoriile Marucai nu se pretind literatura. Personajele sunt o mixtura de pasiune fioroasa si geometrie morala perfecta.
– Barbatii pe care-i apreciaza Maruca sunt hipervirili, dar nu in sensul vulgar al manifestarii dezinhibate a fortei brute, ci ca echilibru intre abstinenta si expresivitate (vezi capitolul „Musafirii, lupii si cartile de joc”). Existenta nobilului de tara moldav este una plina de pericole, violenta, dar si moliciune vicioasa: jocuri de carti, amoruri, delicatese vanatoresti.
– Nu altfel apar cei doi barbati pe care i-a iubit: Enescu are mereu pregatita o masca de „chinez”, impenetrabila, dar nu la fel de infioratoare ca metamorfoza de-a dreptul vampirica a chipului lui Nae Ionescu. „In timpul unei plimbari nocturne prin Sinaia, de-a lungul caii ferate, cu sinele stralucind in lumina lunii, masca inspaimantatoare a inlocuit cu rapiditatea gestului unui prestidigitator chipul interesant al lui Nae, de o paloare siderala in noaptea aceea…“
– Ei bine, aceasta combinatie de gotic (hollywoodian de inceput de secol) si lene felina de extractie turco-balcanica face din amintirile depanate de septuagenara Maria Cantacuzino-Enescu (memoriile apar in 1953) un document al unui timp trait aflat dincolo de orice informatie istorica.