Marie Bonaparte, printesa psihanalizei

Psihanaliza este o „ocupatie“ aristocratica, atat prin evolutia sufleteasca pe care o antreneaza in fiecare individ, prin schimbarile „revolutionare“ in felul cum vedem viata si cum functionam, cat si prin calitatea umana si intelectuala a celor care au practicat-o de-a lungul vremii.

Este un demers scump, de lunga durata dar cu be­neficii extraordinare. Si pen­tru ca vorbeam despre calitatea celor care au practicat-o, se cuvine sa o mentionam pe Marie Léon Bonaparte, clienta, prietena si colaboratoare a lui Freud. Era de neam princiar si, asa cum spune si numele, descendenta din spita imparatului Napoleon Bonaparte (chiar daca stra­bunicul ei, Lucien Bonaparte, fusese unul dintre fratii dez­mosteniti ai imparatului).

In istoria psihanalizei a ramas drept cea care l-a salvat pe Freud si pe familia acestuia de la persecutia nazista, cumparand de la germani pe un pret piperat dreptul de viza pentru plecarea acestuia in iunie 1938 din Austria. In Europa, Marie Bonaparte s-a implicat in fertila activitate artistica, literara si filozofica a inceputului de secol XX. Ea a fost modelul dupa care Brancusi a sculptat „Printesa X“ in 1919, opera scandaloasa la acea vreme pentru interpretarile posibile.

Una dintre aceste interpretari se leaga de forma falica a sculpturii, ce amin­teste de preocuparile printesei si de obsesia ei de a atinge orgasmul. Foarte bogata si preocupata mai curand de ana­liza evenimentelor decat de implicarea in acestea, Marie Bonaparte prefera sa traiasca pe toata perioada razboiului in Africa de Sud, unde scrie, scrie, scrie.

Despre sexualitatea feminina, altfel

Marie Bonaparte a devenit clienta de pe divanul lui Freud la varsta de 45 de ani, in 1925. Ea este cea care i-a provocat maestrului meditatia ramasa celebra: „Marea intrebare careia nu i-am gasit raspuns, in cei 30 de ani de cerce­tare a sufletului femeiesc, este «ce vor femeile?»“ Relatia lor terapeutica a inceput atunci cand printesa a dorit sa stie de ce nu poate simti placere erotica. Tema aceasta o va preocupa intens si va face cateva cercetari (si incercari) pe cont propriu mergand pana la doua interventii chirurgicale care sa o ajute (teoretic) sa aiba orgasm. Lucrarea ei, influentata puternic de ideile lui Freud si publicata intre 1951 si 1953 se numeste „Sexualitatea feminina“ si reafirma importanta si impactul puternic al psihana­lizei in obtinerea relaxarii propice orgasmului.

Printesa critic literar

Pe meditativa Marie au mai preocupat-o temele razboiului, criminalitatii si mecanismelor de evolutie sociala, in general. Insa, fiind si o fina cunoscatoare a literaturii, Marie Bonaparte incearca sa explice din perspectiva psihanalizei, de ce scriitorii scriu asa cum scriu. Perso­najul sau preferat, insecta din insectarul „disec­tiei“ analitice, este scriitorul romantic american Edgar Allan Poe. A scris 700 de pagini biografice cu explicatii psihanalitice despre acest poet chinuit.

Intuitia ei era ca cele doua vieti (a ei si a lui Poe) sunt asemanatoare prin cantitatea de trauma si durere timpurie (ma­ma printesei a murit la o luna de cand a nas­cut-o, tatal poetului a parasit familia pe cand micul Edgar avea doi ani, mama lui a murit un an mai tarziu de tuberculo­za si nuvelele de mai tarziu ale scriitorului, pline de personaje care revin din moar­te, par sa rezolve simbolic aceste pier­deri). Bonaparte parea sa inteleaga foarte bine pierderea suferita de micul Edgar si nevoia de a-si vedea parintii in viata.

Povestea ei de mica fusese aproa­pe similara. „Viata si opera lui Edgar Allan Poe“, lucrarea ei de 700 de pagini, contribuie serios la dezvoltarea psihana­lizei si psihocriticii literare si demonstreaza ca printesa nu era doar o di­le­tanta aspiranta la titlul de psihanalis­ta ci o intelectuala care integrase profund si experienta terpiei, dar si ideile vremii.

Marie Bonaparte a practicat psihanaliza pana la sfarsitul vietii (unul dintre clientii sai ad-hoc a fost presedintele francez François Mitterrand, pe care l-a psihanalizat din plictiseala in timpul ce­remoniei de incoronare a Elisabetei II a Marii Britanii). A fondat Société Psychoanalytique de Paris in 1926, l-a tra­dus pe Freud in franceza, si a incurajat extin­derea activitatii psihanalitice si a­pli­catiilor acesteia.

Text de Iuliana Alexa
Foto: Guliver/Getty Images