Stoian G. Bogdan, confesiune: Am pus in scena viata, moartea…
Am creionat in „Chipurile”, cu un limbaj verde ca pielea unei vipere – de care simteam ca poezia are nevoie pentru a fi mai usor asimilata – , o lume pe care am cunoscut-o, am iubit-o si-apoi am ajuns s-o detest. O lume fara urma de dumnezeu, unde totul se invarte in jurul banului, unde dragostea si sexul sunt doar moneda de schimb, unde poezia e doar unealta de manipulare si unde omul se simte si e mai presus de orice lege.
Am pus in scena viata, moartea, „norocul mana-n mana cu pierzania”, poezia si intre ele omul zilelor noastre, cu calitati, defecte, slabiciuni si dorinte. Citind printre randuri intelegi ca viata, indiferent cum o traiesti, indiferent cine esti, cat ai sau cat vrei sa ai, te duce oricum intr-o zona a ratarii totale, pentru ca oricum moartea vine cand te astepti cel mai putin si te priveaza de tot, pana si de trup.
„Chipurile” este, daca vrei, o pledoarie pentru un om eliberat de constrangerile impuse de Religie, Stat, Ban si grija zilei de maine, o pledoarie pentru o altfel de viata.
Ca proiecte de viitor am un roman, „Nu-stiu-cate-zile”, l-am terminat zilele astea si-l voi publica in toamna… va fi un succes, ca orice lucru valoros 😀
Stoian G. Bogdan
de citit:
|
Chipurile Editura Cartea Romaneasca |
Citeste aici o selectie de poezii din volum.
