Muzică și psihologie la Festivalul SoNoRo 2023 On the Couch

Unul dintre titanii pianului, Sviatoslav Richter, spunea că cel mai valoros sentiment pe care i l-a oferit muzica de cameră a fost
posibilitatea de a dispărea complet în timp ce cânta cu un partener bun. M-a făcut să mă gândesc la teoria fluxului a lui Mikaly Csikszentmihalyi. O stare de imersiune completă este ceea ce noi, muzicienii, încercăm să obținem pe scenă – prin perfecționarea continuă a meșteșugului, dar și prin adâncirea în tărâmul subconștientului, prin explorarea stărilor care se află sub suprafață.
Cultura muzicală vieneză ne-a oferit cele mai bune exemple de compoziții conectate la cele mai profunde procese ale psihicului uman. În Viena, orașul geniilor precum Mozart, Haydn, Schubert sau Beethoven, între secolele XIX și XX s-a întâmplat un miracol cultural: a devenit un loc unic în istoria științei, medicinei, artelor vizuale și muzicii. Toate aceste discipline au fost strâns împletite, influențându-și reciproc dezvoltarea în cel mai fascinant mod. Anul acesta, la SoNoRo, vom încerca să punem într-o perspectivă istorică lucrările de muzică de cameră, strâns legate de tema noastră, On the Couch, prin referințe culturale, limbaj, stil și intenții. Va fi o aventură psihologică și pentru noi, muzicienii. Sperăm că putem afla mai multe despre noi la sfârșitul ei!

Festivalul SoNoRo se definește prin faptul că este imprevizibil și ceea ce este mereu garantat este că va veni cu surprize. Ce surprize ne așteaptă la SoNoRo 2023?

Răzvan Popovici: În primul rând cele legate de tema On the couch. După ce, la început de secol XX, Viena devenise centrul muzical al Europei, atmosfera ei a fost marcată brutal de Primul Război Mondial și distructiv de cel de-al doilea, când compozitori geniali ca Zemlinsky, Korngold și Friedman au ajuns să emigreze. Unii au sfârșit brutal în lagărele de concentrare sau au fost uciși. Noi, la SoNoRo, am găsit sevă și inspirație în acea Vienă a primilor ani ai secolului XX și cu fiecare concert invităm publicul la o călătorie într-un anumit peisaj emoțional și psihologic. Un festival conceptual de muzică clasică, așa cum este SoNoRo, invită oamenii să participe profund, nu doar să vină la un eveniment și să „consume”.
În concertul „Father and Son” vom explora muzical relația dintre Leopold Mozart și fiul lui genial, Wolfgang Amadeus, iar apoi legătura dintre Wolfgang Amadeus și Kongold (toată lumea spunea la un moment dat că Erich Wolfgang Korngold, genial de mic, a fost o reîncarnare a lui Mozart), precum și relația dintre Korngold și tatăl lui. Vom explora idei care pot fi analizate pe canapeaua psihanalitică și care dau titlurile concertelor: „Laboratorul viselor”, „Cerneala melancoliei”, “Autoportret: sau „Eros și Thanatos”.
Prin concertul „Breaking the Taboo”, chiar vom încerca să șocăm! Pe lângă piese de Grieg, Weinberg sau Wagner, vom asculta Epilogul lui Alfred Schnittke, Out of the World, pentru violoncel, pian și casetă înregistrată. Prima duminică a festivalului va fi o zi itinerantă prin București: vom invita publicul la trei tipuri de terapie: dimineață vom avea terapie prin basm, la MARe – Muzeul de Artă Recentă, apoi terapie prin hipnoză, după-amiază, la Centrul Național de Artă „Tinerimea Română”, iar seara va urma terapie prin dezvăluire: muzicienii vor sta pe o canapea, în Clubul Expirat, și vor povesti despre aventuri, dezastre, întâmplări de neuitat din drumul lor muzical.
Foarte multe dintre piese vor fi cântate pentru prima dată în România. Dacă anul trecut, în programul SoNoRo, erau peste 70% piese pe care nu le-am mai cântat niciodată, iar în programul de anul acesta sunt doar 10 piese pe care le-am mai cântat vreodată în cei 18 ani de existență. Avem și artiști care vin pentru prima dată la SoNoRo, precum și locuri noi și neconvenționale: Sufrageria Regală din Muzeul Național de Artă din Bucurește și numeroase locuri din Cluj.

Citește continuarea articolului în ediția octombrie 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!