Nunta la malul marii, de Abdelkader Benali, editura Curtea Veche
Toata povestirea se invarte in jurul nuntii dintre Rebeca si Mosa, nepoata si unchi, nunta aranjata de tatal fetei si de unchi, afacere fireasca in care unchiul se angajeaza sa se ocupe de constructia unei case in tinutul natal in schimbul asigurarii intrarii lui in vest, in Olanda (numita de sateni Germania).
Lucrurile nu merg struna si unchiul dispare inaintea nuntii, speriat ca nu ar mai fi putut sa umble din floare-n floare. De aici apare misiunea fratelui viitoarei neveste, Lamarat: sa nu se intoarca acasa fara unchi.
El incepe calatoria si da ocazia intalnirii cu personaje copioase, ca taximetristul Halid Harbul Soselelor, care cunoaste secretele tuturor satenilor sau Amunir Schiopul, cel mai bun jucator de Nu te supara, frate!, care joaca doar cu el insusi (chiar si in somn), neavand rival.
Povestea este spusa cu un umor dezinhibat si o ironie care atinge batjocura pe alocuri. Pana si momentele de romantism sunt oferite in ambalaj parodic: diva din Touarirt si Urechila al ei (parintii lui Lamarat si ai Rebecai) mananca „paine si ceapa si se privesc adanc in ochi“.
Cartea este construita sub forma unui copac. Calatoria lui Lamarat este trunchiul din care pornesc o sumedenie de crengi – povestiri de pe diverse trepte ale timpului.
Una extrem de comica este cea a scaunelor de gradina: tatal cumpara 33 de scaune pentru invitatii la nunta, ca sa nu mai stea pe jos, toata lumea cumpara scaune de gradina in anul ala, asa era la moda, Lamarat e pus sa le pazeasca noaptea sa nu le fure cineva, si, in final, toate se rup imediat ce cineva incearca sa se aseze.
Autorul comunica tot timpul cu cititorul, intervine de cate ori vrea si in ce fel simte, atragand atentia asupra trasaturilor personajelor sau asupra lui insusi: „hai sa mai deformam putin realitatea“.
Este nu numai o carte a calatoriei lui Lamarat, nu numai a nuntii unchiului cu nepoata, ci si a celor care-si parasesc satul ca s-o duca mai bine si isi duc cu ei in vest toate traditiile si, de fapt, tot ce vor e sa aiba o casa noua la care sa se intoarca.
Casa insa sta sa cada de cum e terminata, casa de care se ocupase unchiul, casa-simbol al casniciei lui cu nepoata, al celor care pleaca pentru castiguri mai mari si lasa sa se destrame trecutul.
Ca si casa, cartea se despoaie de zidul fragil al glumei si ironiei si arata adevaruri simple dar puternice. O voce noua si ferma in literatura olandeza de azi.
Autorul de origine marocana, nascut in 1974, stabilit in Olanda, a scris cartea cand avea 21 de ani.
Recenzie de: Alexandra Niculescu
