O piesa despre iubirile care vin si pleaca, “Ne revedem in anul care a trecut”
“Ne revedem in anul care a trecut”, de Stefan Caraman cu Gelu Nitu, Catalina Mustata, Mihai Smarandache si Meda Victor, in regia lui Alexandru Nagy, este primul spectacol din Romania care a avut premiera intr-un aeroport. S-a jucat sambata, 29 noiembrie, la teatrul La Scena.
Doua cupluri, patru povesti de viata si o sala de asteptare intr-un aeroport. Tema principala a piesei este iubirea, vazuta din unghiuri diferite de abordare.
Povestile sunt impletite excelent intr-o comedie savuroasa. Spectacolul ne arata ca iubirile sunt trecatoare, oamenii vin si pleaca, la fel ca intr-un aeroport.
Asadar, descoperim placerea vinovata pentru femei a unui profesor universitar, scriitor si eseist, interpretat cu maiestrie de Gelu Nitu. Profesorul, desi casatorit, are o mare pasiune pentru femei.
Femei tinere, in varsta, inteligente sau nu, femei sa fie. Dupa ce isi traieste amorurile interzise, publica in carti povestea traita. „Da! Sunt un ticalos! Stiu asta!”, spune chiar el la un moment dat.
Doamna care il insoteste, este nimeni alta decat una dintre amantele sale. O doamna aranjata, care adora sa faca cumparaturi. Este necasatorita, mai vinde oale din cand in cand, citeste reviste de moda si vrea sa fie in tendinte. In principiu, este tiparul femeii materialiste, interpretat cu mare succes de Catalina Mustata.
Cuplul mai tanar, as putea sa spun ca il vedeti de multe ori pe strada, insa nu cu actorii Meda Victor si Mihai Smarandache. Este un cuplu foarte des intalnit in Romania. El, baiatul de bani gata, cu multe proprietati, femei si masini scumpe. Tipul care face afaceri si merge in calatorii cand doreste el.
Ea, acea “pisi” alintata si focoasa, care ar prefera cadou de ziua ei un lantisor cu fluturi din platina. Totusi, spune despre sine ca ar vrea sa fie independenta si ca nu vrea s-o ajute nimeni in ascensiunea ei.
Spectacolul este o bucata de viata smulsa din personaje si aruncata efectiv in fata spectatorilor insa nu este per total previzibila. Isi pastreaza cateva mistere pe care le descoperi abia spre sfarsit.
Limbajul este unul foarte natural si colocvial, incat ti se pare ca vezi niste prieteni intr-un aeroport, sau ca ai putea fi chiar tu pe scena.
Autor: Lavinia Ghise
