Pariurile sportive: granița fină dintre extaz și agonie

În ultima vreme se discută foarte mult despre o extra-reglementare a activităților de jocuri de noroc, fie că sunt ele de pariuri sportive, cazino-uri, păcănele, etc. Cei pro se declară deranjați atât de numărul mare al opțiunilor pe care o persoană le are pentru a juca, cât, mai ales, de respectiva adicției ce apare în urma practicării unui asemenea joc.

Astfel, la o primă vedere, opinia lor pare una justă însă, judecând după cifre, situația este un pic diferită. Este bine-cunoscut faptul că un număr mare de locații fizice sau online unde se practică jocurile de noroc înseamnă și bani în plus la bugetul de stat, având în vedere nivelul de taxare foarte ridicat, de 40% pentru câștigurile de peste 1000 de lei. De altfel, acest domeniu are și cea mai mare rată de colectare, de peste 90%! În ceea ce privește numărul de persoane dependente de jocuri, statisticile spun că, la nivelul țării noastre, doar undeva la 10% suferă de o astfel de adicție, restul fiind dependenți de alcool (60%) și droguri (30%).

Așadar, devine tot mai clar faptul că, în sine, jocurile de noroc nu reprezintă o problemă sau amenințare, cu atât mai mult cu cât ele sunt perfect legale și reglementate. Jocurile au fost concepute ca activități recreative, plăcute, de petrecere a timpului liber. În schimb, excesul și consumul iresponsabil sunt cele care creează dezechilibre și situații mai puțin plăcute.

Ce trebuie făcut însă pentru a păstra o graniță cât mai clară dintre excesul parierii și agonia/ sevrajul pierderii?

Soluțiile nu sunt foarte multe, însă sunt simple și pot fi urmate de către oricine vrea să practice pentru prima dată acest „sport”, ori de către cei care deja joacă la un nivel mediu, în scop recreațional, dar și de pariorii vechi în domeniu, care suferă, în genere, de o ușoară dependență. Pentru toți ceilalți există tratament specializat, de reabilitare. De altfel, pe site- ul Jucătorul.ro găsești informații concrete despre programele naționale de sprijin, adresate jucătorilor care întâmpină astfel de probleme.

Așadar, iată cele mai importante 3 sfaturi pe care este bine să le urmezi pentru a fi de partea câștigătoare a oricărui pariu:

1. Alocă un buget strict.

Pariurile, cum sunt cele sportive, înseamnă distracție și totul trebuie privit din acest unghi. Ele nu trebuie să fie, în niciun caz, privite ca sursă de venit! Sunt extrem de puțini oameni care reușesc să facă asta, iar tu, probabil, nu ești printre ei. Așa că nu investi niciodată sume mari în pariuri, oricât de bune ți s-ar părea cotele. Sugestia este să fixezi o sumă, de maximum 2-300 lei/ lună, dar niciodată mai mult de 0,5% din venitul propriu. Chiar dacă ai câștigat sau pierdut, trebuie să te ții de această regulă.

2. Aplică strategia încrucișată: rațiune vs. pasiune.

Dacă joci la pariuri, înseamnă că ai câteva echipe sau sportivi preferați care-ți aduc o bucurie lăuntrică când câștigă. Ei bine, teoria acestei strategii spune să pariezi împotriva echipei preferate, atunci când există o cotă potrivită, bineînțeles! În acest fel, în orice situație ești câștigător: ori câștigă echipa de suflet și nu te mai interesează că ai pierdut banii, ori îți iese pariul pe fondul pierderii meciului. Situațiile de acest gen, de tip win-win, sunt cele mai dezirabile pentru un joc sănătos, pe termen lung.

3. Nu apela la ponturi de pe net!

Internetul e plin de ponturi, unele gratis, altele contra-cost, care îți dau variante sigure de câștig pe anumite cote. După cum bine se știe, nimic nu e gratis și nimic nu e sigur, mai ales în lumea pariurilor. Niciodată nu apela la astfel de ponturi, chiar dacă se prezintă dovezi „palpabile” în susținerea poziției: poze cu bilete câștigătoare, rata crescută de câștig, etc. Toate acestea sunt înșelăciuni. În plus, trebuie să-ți pui întrebarea: dacă respectivul bilet este considerat atât de sigur, de ce nu îl ține pentru sine, să câștige doar el?

Desigur, sunt și alte sfaturi care te pot ajuta să identifici mult mai bine granița fină dintre extazul câștigului și agonia pierderii. Cheia însă stă în responsabilitate și moderație, dar și în știința de a te opri la timpul potrivit.