Puterea vorbei, puterea vocii

De obicei, partea la care trudesc cel mai mult când am de confecţionat un text este titlul. Stau minute bune după ce am pus punctul final şi scurtez ansamblul de semne negre de pe coala virtuală albă, doar, doar să îmi sară în ochi
vreun cuvânt, vreo idee care să aibă călcătură de frontispiciu. Azi este exact pe dos. Ideile izvorăsc din sintagma pe care am aşezat-o în capul mesei, una dintre cele mai simple şi, totodată, cele mai pline de inflexiuni. O cunoaştem. A vorbi sotto voce înseamnă a rosti cu voce domoală, liniştită, a-ţi plia glasul în volute care consolează, care dau confort şi încredere. Eu am ales-o pentru a arunca o privire în urmă la lunile care preced apariţia revistei pe care o aveţi în mână, luni în care, nu o dată, m-am gândit cât de bine ne-ar face tuturor, măcar din când în când, exerciţiul limitării vocalităţii exacerbate, în favoarea unei cuminţenii a tonului.

Citeşte articolul integral în cadrul ediţiei septembrie-octombrie 2020 al Revistei PSYCHOLOGIES.