Special Festivalul Enescu: Alexandra Dariescu – Eu traiesc pe scena

Alexandra Dariescu este o tanara pianista romanca ce locuieste la Londra si canta in toata lumea. O vom asculta si la Festivalul Enescu.

Psychologies: Esti prima pianista din Romania care a urcat pe scena Royal Albert Hall, pentru un concert alaturi de Royal Philarmonic Orchestra, o performanta unica. Cum ai trait evenimentul?

Alex Dariescu: A fost cea mai mare onoare si, probabil, cel mai important concert pe care l-am sustinut pana acum. Royal Albert Hall a fost primul meu vis cand am ajuns in Anglia si nu pot descrie emotia care m-a purtat ca intr-un vis toata seara. Bucuria a fost tripla, deoarece am lansat cel de-al doilea CD la casa de discuri Champs Hill Records, intr-o receptie gazduita de Sir Vernon si Lady Ellis, dupa concert, dar mai ales pentru faptul ca la cele doua evenimente am avut marea onoare sa participe Altetele Lor Regale, Principesa Mostenitoare Margareta si Principele Radu.

A fost incredibil sa vad prieteni si cunostinte care au venit si din Elvetia, Germania, Romania si, bineinteles, din toate partile Angliei. Una dintre metodele mele de pregatire psihologica a fost vizualizarea intrarii mele in Albert Hall si concentrarea pe interpretarea concertului nr. 5, „Imperialul“, de Beethoven – sala este incredibil de frumoasa si foarte ampla – 6.000 locuri. In momentul cand m-am asezat la pian, sala si oamenii au disparut. A fost vorba numai de muzica. Dar in momentul cand am terminat, cand m-am intors a doua oara, a treia oara inapoi, pe scena, in aplauze si am multumit publicului, atunci a fost momentul culminant – un sentiment de bucurie de nedescris!

In septembrie, vei urca si pe scena Festivalului „George Enescu“. Locuiesti la Londra si este pentru prima data cand participi la acest fel de festival. Din perspectiva unui artist care a cantat pe cele mai cunoscute scene londoneze si care e conectat pe piata internationala, cum se vede Festivalul Enescu in lume?

A. D.: Festivalul „George Enescu“ este foarte cunoscut international, are o reputatie extraordinara si aduce cei mai buni muzicieni de peste tot din lume in Romania, in fata unui public cunoscator si apreciativ. George Enescu este unul dintre cei mai iubiti si indragiti compozitori, iar festivalul care ii poarta numele peste tot in lume, extrem de bine cotat. Este cea mai mare bucurie de a concerta in cadrul festivalului alaturi de Royal Philharmonic Orchestra, cu care colaborez de multi ani. De-abia astept sa cantam impreuna acasa!

Esti o personalitate senina, tonica – si asta transpare inclusiv in interpretarile tale. Crezi in gandirea pozitiva? Ai niste „reguli“ pe care le respecti, tu cu tine, ca tip de antrenament, cand vine vorba despre performanta?

A. D.: Gandirea pozitiva a fost alaturi de mine de la inceput si a fost insuflata de mama mea, care m-a inspirat si m-a influentat in a vedea ce e mai bun in lume si in fiecare persoana pe care o intalnesc. In ceea ce priveste performanta, sunt criticul meu numarul 1.

Sunt o fire foarte exigenta, dar in acelasi timp caut un echilibru intre a aprecia ceea ce am facut bine si ceea ce trebuie imbunatatit, caci tot timpul este loc de mai bine! Pentru fiecare iesire in public este necesara o pregatire specifica, atat din punct de vedere muzical, cat si din punct de vedere emotional si psihologic. Muzica transmite emotii care nu pot fi descrise in cuvinte asadar, incalzirea se face la maini, dar si la suflet, inainte de orice concert.

Ce a reprezentat muzica in formarea ta ca om?

A. D.: Muzica este cea mai frumoasa companie, in prezenta careia simti ca poti sa soptesti si cele mai profunde ganduri si sentimente. Muzica te maturizeaza de la o varsta frageda, te face sa gandesti rational, dar cu suflet. Psihologia din spatele muzicii este una ampla si complexa si o dezvolt pe zi ce trece. A fi pianist concertist inseamna a petrece foarte mult timp singur, a calatori, a studia si a concerta singur.

In acelasi timp, muzica doboara orice bariera lingvistica, transmitand emotii la un public larg, stabileste conexiuni inexplicabile si patrunde in inima oricarui ascultator, indiferent de nationalitate, rasa sau conditie sociala. Traind in lumea muzicii clasice cu tot ce implica ea, am invatat sa ascult, sa inteleg diferite culturi, sa apreciez oamenii si locurile din jurul meu, dar in acelasi timp m-a invatat sa imi cunosc limitele si idealurile.

De ani buni, te formezi si interpretezi la Londra. Ce amintiri pastrezi despre perioada de studiu din Romania? Care este prima ta amintire legata de intalnirea cu pianul?

A. D.: Sunt stabilita la Londra, dar calatoresc peste tot in lume, iar home este acolo unde am de cantat. Eu traiesc pe scena, numai in momentele cand concertez ma simt cu adevarat alive. Formarea mea este una cu adevarat internationala, cu studii la Iasi, Manchester si Londra, precum si in Elvetia, Franta si America, unde am mers regulat pentru cursuri cu diferiti muzicieni, care m-au inspirat si influentat in arta pianistica.

Muzica este un limbaj universal, dar fiecare are modul lui propriu de a interpreta o anumita piesa. Intotdeauna am aspirat la formarea propriului meu stil, cu influente si inspiratie din multe surse. In Romania am avut profesori foarte buni, care m-au initiat in tainele pianului si mi-au dat o fundatie pe care continui sa construiesc.

Amintirile legate de pian in primele intalniri sunt pline de bucurie – desi nu provin dintr-o familie de muzicieni: de fiecare data cand invatam o piesa noua, familia se aduna in jurul pianului, apreciind fiecare in felul sau. Am avut o familie foarte incurajatoare, care m-a sustinut si continua sa ma sustina in fiecare noua etapa a vietii.

Ce lectii ai invatat la Londra?

A. D.: Cred ca e foarte important de stiut ceea ce te defineste. Si sa construiesti in fiecare zi cate putin, luand in consideratie acest lucru. A fi un pianist concertist inseamna ca nu esti angajat de nimeni, deci trebuie sa te organizezi foarte bine din punctul de vedere al unui business. Tu esti seful, dar si angajatul, contabilul companiei, deci ai o responsabilitate foarte mare. Comunicarea cu impresarul si PR-ul trebuie sa fie clara, deschisa si flexibila.

Una dintre cele mai importante lectii pe care le-am invatat la Londra este ca trebuie sa existe un echilibru intre partea de business si arta. Repertoriul este cartea de vizita a oricarui artist: primul contact cu publicul este prin intermediul programului, care spune foarte mult despre gandirea muzicala a artistului si modul cum au fost alese piesele. Trebuie tinut cont, de asemenea, si de imaginea artistului pe scena. Dar cea mai importanta e prestatia artistica …

Ce ar trebui sa stie un tanar artist, inainte de a se confrunta cu piata?

A. D.: Cred ca este foarte important de stiut ca, pana la a ajunge la momentul in care esti invitat sa concertezi intr-un festival international sau intr-o sala prestigioasa, alaturi de un dirijor foarte cunoscut si de o orchestra mare (moment la care aspira orice artist), se afla extrem de multa munca, studiu, renuntari la anumite lucruri, familie, prieteni.

Trebuie sa existe pasiune si o atitudine pozitiva, care sa te ajute sa depasesti toate obstacolele, sa te motiveze si sa te insufleteasca in fiecare moment. Fiecare artist aspira la o perfectiune care nu poate fi atinsa. Dar dorinta de a fi mai bun pe zi ce trece, de a petrece fiecare zi descoperind ceva nou intr-o piesa si bucuria nedescrisa de a fi pe scena… Aici se alatura perseverenta, consistenta si, mai ales, rabdarea: totul se intampla la vremea sa.

Cum e viata ta in Londra? Cum decurge o zi obisnuita?

A. D.: Londra este un oras fascinant, aglomerat si plin de energie, care te inspira in orice clipa. Ritmul londonez este foarte alert si te solicita, dar in acelasi timp te energizeaza. Dincolo de rutina pe care o are fiecare dintre noi, nicio zi nu este la fel in Londra, existand foarte multe variante de a-ti petrece timpul liber: muzee, teatre, sali de concerte, cafenele.

Dintr-o perspectiva educationala, de ce ai spune ca este importanta educatia muzicala in viata unui copil? Dar importanta ascultarii muzicii clasice pentru un adult?

A. D.: Orice copil simte ritmul inimii mamei inca din primele clipe de viata, iar mai apoi invata sa asculte glasul mamei si incet, incet sa se bucure de muzica din jurul sau. Este dovedit faptul ca acei copii care studiaza un instrument muzical, in special pianul, isi antreneaza ambele emisfere ale creierului si, in viitor, vor putea utiliza aceste abilitati cu succes in diferite alte activitati intelectuale.

Copilul care a trait intr-un mediu muzical de la o frageda varsta, va sti sa se refugieze in muzica atunci cand va fi adult si va sti sa profite de beneficiile si de placerea muzicii. Muzica creste capacitatea oamenilor de a recunoaste emotiile, de a dezvolta intelegerea contextelor sociale si sensibilitatea la indiciile emotionale. Ascultarea muzicii duce la o mai mare flexibilitate in relatiile umane, aduce un strop de liniste si bucurie in vartejul problemelor cotidiene.