Ce învățăm călătorind
Nimic nu te ajută mai mult la înțelegerea lumii decât să vezi cum o înțeleg alții. Aș vrea să le imprim copiilor mei gustul pentru călătorii și să înțeleagă faptul că nu e nevoie de haine scumpe, de mașini arătoase sau de o locuință impunătoare pentru a fi fericit, dar este nevoie de călătorii.
Și când spun asta, mă refer și la călătoriile cu imaginația. De exemplu, copiii mei, doi băieți, de zece și opt ani, au citit romanele lui Jules Verne și au citit și despre tehnologia acelei perioade.
Citește și:
Turism: În Tunisia, printre amfiteatre romane (și la spa!)
Ei știu cât de avangardist era Jules Verne și de la el au plecat cu gândurile mai departe, către literatura SF. Mi-au cerut să îi înscriu la un cerc de SF și cel mare scrie mici texte cu roboți și personaje fantastice.
Deci, li s-a dezvoltat creativitatea. Mi-am propus să îi duc în fiecare an undeva, unde ne vom putea permite financiar, eu și soțul meu. Noi am fost, până să îi avem pe ei, cam pe toate continentele.
Sigur că venirea lor pe lume a adăugat niște presiuni financiare, am început să facem economii pentru ei, dar călătoriile fac parte din educația oricărui tânăr, cel puțin aceasta e filozofia noastră.
În secolele trecute, un tânăr aflat la vârsta majoratului trebuia să facă o călătorie prin Europa pentru a vedea cum arată lumea departe de casa părintească. Minunat obicei, pe care noi, românii, nu știu de ce, nu îl adoptăm.
Sigur, problemele financiare ale unei familii sunt principalul motiv, dar se poate călători ieftin în ziua de azi. Vara trecută, i-am luat pe băieți într-un tur al României cu trenul.
Nu am avut o destinație anume, luam bilete la trenul de noapte, pentru ca toată lumea să fie odihnită, și am mers unde am avut inspirație. Nordul Moldovei și Maramureș le-au plăcut cel mai mult.
Am vrea să facem aceeași figură în afara țării, să facem un circuit al Europei în tren. Avantajul transportului cu trenul este prețul mai mic și faptul că nu te obosești (ca și atunci când conduci mașina).
Asia și relaxarea
Am fost alături de soțul meu în Asia și ne-a plăcut enorm acest continent. În Asia înveți cum să trăiești fără să te stresezi.
Thailandezii îți zâmbesc peste tot și, chiar dacă ei nu trăiesc bine, îți dai seama că ai nevoie de foarte puțin pentru a fi fericit. Am călătorit pe fluviul Mekong și am dormit la o pensiune aflată la granița dintre Thailanda și Laos.
Era o noapte tropicală, dar nu foarte caldă, dat fiind că în acea zonă montană temperatura este mai scăzută. Toate insectele și păsările nopții își cântau cântecele de împerechere și noi aveam senzația că dormim într-un loc magic.
Camera noastră avea pereții albi, fără niciun ornament, iar patul era din lemn de mahon. Ne simțeam ca în filmul Indochina, sub pânza care ne proteja de țânțari și cu lumânări care ardeau pe trepte.
Iată o experiență de o simplitate uimitoare (nu aveam acces la internet, ce să mai zic!), care a rămas una din cele mai dragi amintiri ale noastre.
Apoi, cina de pe vas. Simplă: niște pește preparat de soția patronului acelei pensiuni, delicioasă și foarte puțin elaborată. Nouă ne place această filosofie a simplității și a lui less is more.
Da, cu cât ai mai puțină stimulare senzorială, cu atât te poți concentra pe activitatea pe care o faci atunci, pe aerul pe care îl respiri, pe senzația tactilă a așternutului, pe mirosul de bumbac sau pe gustul unui fruct pe care atunci îl mănânci pentru prima dată în viață.
Am aflat ulterior că această atenție se numește mindfulness. Ei, uite că noi am descoperit mindfulness înainte ca acest conceput să fie la modă în dezvoltarea personală.
Mindfulness ne-a ajutat și în viața noastră de cuplu. Am fost împreună la un ashram, în India, și persoana de acolo care se ocupa de turiștii europeni, ne-a pus să stăm o oră și să ne uităm unul în ochii celuilalt. Era o perioadă mai dificilă a căsniciei noastre și cred că acest gest a fost cel mai intim cu putință.
Nici sexul nu e așa de intim și terifiant ca atunci când îl privești pe celălalt în ochi și ai senzația că îi dai acces la gândurile tale cele mai intime.
Uneori mai facem exercițiul acesta atunci când suntem obosiți sau stresați. Sau când provocările vieții de părinte ne fac să fim mai puțin soți unul pentru celălalt.
Ieșim undeva, unde să putem fi doar noi doi, fără stimulare exterioară, și ne privim în ochi. Dacă unuia îi fug gândurile, celălalt simte asta doar privindu-l în ochi.
Călătoriile stimulează creativitatea
Călătoriile m-au mai învățat că și creativitatea se nutrește din alte spații. Eu sunt designer de interior și deseori, când rămâneam în pană de idei, găseam ceva inspirant în călătoriile mele.
De exemplu, am fost entuziasmată de un hotel la care am stat în China. Un design foarte occidental, cu doar câteva accente orientale.
Era de o eleganță desăvârșită, simțeai că te afli în cel mai elitist mediu, în care liniile estetice se îmbinau subtil, fără accente grosiere, și nimic nu era conotat etnic.
Acest stil m-a inspirat și pe mine pentru câteva apartamente pe care le-am decorat la Timișoara. Apoi am mai constatat că efortul de a comunica cu cei din țara respectivă e o permanentă sursă de umor și de plăcere.
Soțului meu îi place să descifreze un oraș cu harta în mână, întrebând localnicii unde se află cutare și cutare muzeu. Spune că ăsta e un exercițiu bun pentru creier și că îl ajută să-și exerseze memoria și simțul de orientare.
Copiii noștri au învățat, și ei, să se orienteze după hărți și după reperele clădirilor. Ei sunt foarte deschiși la comunicare și adesea se împrietenesc primii cu copiii localnicilor și comunică în limba lor de… copii.
Concluzia? Nu e bogăție mai mare pe lume decât noutatea și informația. O mașină se învechește și se strică, hainele la fel, singurul lucru care se acumulează sunt sinapsele care se fac în capul tău când vezi ceva nou și încerci pe pielea ta. Și bucuria pe care o au copiii, când văd că sunt mai interesanți în ochii celorlalți, doar pentru că au călătorit.
Copiii pot economisi și ei
Copiii mei sunt un fel de lideri în clasa lor, pentru că ei au mereu ceva de povestit și fac legături între informații. Nu vreau să fiu modestă, noi i-am învățat să fie atenți la ceea ce văd și să lege de ceea ce au învățat deja la geografie.
Suntem mândri de ei, sunt niște copii atenți, care citesc mult și se bucură să regăsească în realitate lucrurile de care au auzit și citit.
Nu pun preț pe cadouri, pe telefoane mobile sau ultima modă la adidași, așa cum fac unii colegi de ai lor. Sigur că au și ei telefoane mobile, dar ei știu deja că noi, ca familie, punem banii deoparte pentru vacanțe și călătorii.
Și sunt împăcați cu această idee. Suntem o familie din clasa de mijloc și ne drămuim banii, iar asta e o lecție și pentru ei.
Ei știu că nu ne putem permite totul, că trebuie să avem priorități, în funcție de lucrurile pe care le dorim mai mult.
Anul acesta, își doresc să ajungă la Disneyland, în California, și pentru asta strâng și ei bani de la urat și colindat.
