O zi prin Thailanda rurală
Am fost pentru a patra oară în Thailanda, la distanță de 10 ani de la primele voiaje. Îmi place să variez destinațiile de vacanță, dar și dacă ai vrea să petreci ani de zile, veri (tropicale) la rând într-un loc fără să te plictisești, atunci ai face bine să alegi Thailanda. Pentru că, pur și simplu, în Thailanda nu te plictisești.
E o țară plină de culoare, uneori obositoare pentru o introvertită ca mine. Cum să suporți ușor căldura umedă, de aproape 40 de grade, senzația că nu există refugiu decât în casă, la aer condiționat, sau la mall?
Cum să faci abstracție de claxoane, de lumea de toate națiile mișunând care încotro, cum să te împaci cu senzația că nu există noapte, că nimeni nu se prea odihnește acolo, pentru că noaptea temperatura este ceva mai suportabilă și activitatea umană devine mai intensă, nu mai redusă?
Simplu, te duci în Chiang Mai, un oraș aflat într-o climă ceva mai uscată, unde nu simți căldura umedă, care îți îmbibă porii și te lasă leșinat.
În Chiang Mai, temperaturile de aproape 40 de grade nu se simt ca atare, mai ales dacă nu stai în centrul orașului ci iei decizia înțeleaptă de a face un trekking prin pădurea tropicală, pe cărări bătute de multe ori, dar la umbra binecuvântată a unor mari și foarte mari copaci, mărginind plantații de căpșune și orez.
Adică exact ce am făcut eu când am fost invitată de Autoritatea Turistică a Thailandei și de Qatar Airways în acele locuri de plăcută petrecere a vremii.
Citește și:
Când spui Thailanda, spui „mâncare”
De ce să mergi la spa în Thailanda
Traseul montan a durat cam 2 ore la dus și a cuprins vreo câteva cascade spectaculoase. Thailanda este ca un imens decor de film.
Nu întâmplător se turnează acolo multe filme de Hollywood, pentru că e diversă ca relief, au zone splendide și foarte accesibile, ai diversitate arhitecturală, și lângă un mall psihedelic găsești un temple de lemn îmbrăcat în aur.
Drumeția pe râul cu cascade a avut loc în Doi Inthanon National Park. Aici se găsește cel mai înalt vârf al provinciei Chiang Mai (2265 m) și lanțul acesta montan este „piciorul” lanțului himalayan, adică aici să termină lanțul himalayan.
Este un munte prietenos ce poate fi escaladat cu toată familia, mai cu seamă că are drumuri amenajate și poteci de trekking bine îngrijite.
Copiii, dacă decizi să-i iei cu tine, se vor bucura să învețe de la ghid despre mulțimea de plante și de animale, de fluturi minunat colorați.
Acest parc e locul de trai pentru aproape 500 de specii de păsări și mulți occidentali vin aici la prima oră a dimineții pentru a le vedea și fotografia. Iată ce pot face și odraslele tale cele neastâmpărate, pot învăța să pozeze wildlife și să respecte natura.
Asta am admirat la acest loc, deși este foarte bătut de piciorul turistului de toate neamurile, e foarte curat, fără gunoaie, singura urmă a civilizației este poteca desfrunzită, nici măcar un șervețel nu zace aruncat pe jos.
Thailandezii știu să facă turism de calitate și asta include să aibă grijă de mediu.
Am ajuns în sătucul Mae Klang Luang, unde am „halit” cel mai bun prânz thailandez cu… salată din ouă de furnică! Da, da, am făcut-o și pe asta, cu sentimentul că nu e cine știe ce, au consistența unor icre și gustul cam la fel.
Tabuurile noastre alimentare sunt doar asta, niște tabuuri. Se spune că insectele ar putea fi soluția crizei alimentare care pândește umanitatea, cred că ar trebui să învățăm să degustăm un picioruș de greier, așa cum, în copilărie, degustam icre.
Până la urmă care e diferența? Sunt la fel de sănătoase și de hrănitoare și, cu puțină voință (și multe ierburi aromatice iuți), merge.
O zi prin parcul Doi Inthanon se termină în sat, și de acolo cu mașina înapoi către oraș vreo două ore. Dar Thailanda rurală este o experiență în sine.
L-am întrebat pe ghid de ce țăranii își construiesc căsuțele de lemn pe piloni, la un metru și ceva înălțime deasupra pământului.
Mi-a răspuns că dedesubt ei usucă hainele (și nu le plouă în sezonul ploios) și se feresc de inundații. Bănuiala mea e că mai sunt motive: dedesubt e umbră și poți dormi bine la amiază, după cum am putut constata, și tot acolo orătăniile gospodăriei găsesc cuib, și la fel porcii, pe care thailandezii îi leagă de piloni, așa cum se leagă în ruralul românesc dulăul casei…
O altă aventură rurală în Thailanda a fost în satul Mae Kampong, unde am învățat să împletesc coșulețe din bambus.
Nu e simplu deloc, dar doamna vârstnică ce mi-a aranjat la loc cele două mâini stângi în acest proces avea răbdare.
Comunitatea din Mae Kampong se ocupă cu plantarea de arbuști de cafea. Desigur, cafeaua din sat era excelentă. Iar sătucul Mae Kampong ridicat în copacii de pe marginea râului, este pitoresc în sine. Te simți ca atunci când, în copilărie, te suiai în casa din cireș.
Tot la copii te duce gândul când ajungi la atelierul de umbrele „Rom Tawil”, acolo unde se găsesc cele mai diverse și mai colorate umbrele artizanale, de toate mărimile și culorile, numai bune de luat acasă și dat cadou amicilor.
Mare grijă cu ele la avion, totuși. Chiar dacă Qatar e o linie aeriană generoasă, care permite multe kilograme de bagaj de mână, multele umbrele mai lungi de un metro incomodează pe toată lumea.
De Iuliana Alexa, redactor șef
