Turism: Hai și tu la o plimbare prin Buenos Aires…
Străzi pietonale cu vânzători ambulanți, monumente, clădiri coloniale, cafenele și, în special, mult tango. Buenos Aires este destinația ideală pentru o vacanță a simțurilor.
Citește și:
Turism: Un tango la Buenos Aires pentru doamna?
Turism în SUA. Culorile din Colorado
În ciuda numărului mare de locuitori (peste 3.000.000) Buenos Aires este surprinzător de omogen în compoziția sa etnică și rasială. Majoritatea este reprezentată de descendenții imigranților spanioli și italieni sosiți aici între 1880 și 1930.
Dar ce să mai vezi în acest oraș mitic?
Buenos Aires e un oraș …bicefal. Așa s-a întâmplat când Buenos Aires a început să se dividă în două părți diferite. Două părți care se uneau și se separau, se căutau și se respingeau, se adorau și se certau întruna.
De o parte era un oraș magic, iar de alta, un oraș pragmatic; un oraș cu colțuri și detalii lirice și unul plin de asprime, funingine și zgomote de motor.
Un oraș invizibil care ar putea să rămână în memoria lui Calvino și altul aspru, cu neînțelegeri latino-americane și vânzători ambulanți.
În timp ce în Spania începe să se difuzeze documentarul despre fabricile gestionate de muncitorii din Argentina, în care canadiana Naomi Klein (autoarea „No-Logo“, unul dintre cele mai importante discursuri împotriva globalizării) încearcă să atragă atenția asupra posibilității încă în vigoare de a gestiona resursele din altă perspectivă, acolo încă răsună ecoul oalelor, se impozitează sensibilitatea populară.
Viața continuă să se învârtească peste Buenos Aires. Continuă acel du-te vino cotidian de trotuare crăpate, de autobuze care suflă un fum negru și străzi pietonale pline de vânzători cu lucruri ieftine care te tentează la fiecare pas.
Buenos Aires este astăzi un oraș al supraviețuirii, al durerii adânci pentru ce s-a întâmplat; dar în același timp este o piesă a unui puzzle utopic, un oraș al colțurilor prețioase, al cartierelor pline de cafenele, muzee, târguri de negustori pline de călători din toată lumea care sunt atrași de oraș ca de un magnet.
În aceste luni, Argentina pare că s-a însuflețit. Cultivarea soiei, a câmpului în general, precum și incredibila creștere a turismului internațional susțin economia.
O plimbare în Barrios
Propunerea cea mai bună pentru un prim itinerar este o vizită în cartiere. În afară de câteva excepții, Buenos Aires nu este un oraș cu monumente solemne, impunătoare, ci mai degrabă o îmbinare a vieții sociale, cafenele din alt secol, clădiri coloniale, străzi pietruite, piețe și parcuri în toate părțile.
La Boca, într-unul dintre cartierele orașului, este întotdeauna un bun punct de pornire. Un cartier de legendă, în care culorile apar într-un mod care te face să alungi tristețea.
Clădiri roșii, albastre, galbene sau verzi; pereți din tablă, carton sau cărămidă reciclată; grafitti care vorbesc despre ceea ce se întâmplă; păpuși mari din papier maché, care întruchipează personaje reale, de la Evita și Gardel până la Maradona, par să salute din balcoanele caselor sau ale piețelor.
Toate acestea înseamnă La Boca. Un cartier care revendică ceea ce este popular, o periferie cu străzi distruse și o stradă numită Caminito; aceasta este strada tangoului și a mitului.
Acolo este locul unde, spre seară, se îngrămădesc artizani, clovni, jongleri ce cântă la tobă pentru a impresiona buzunarele turiștilor.
Este punctul de întâlnire al galeriilor de artă, magazine cu obiecte tradiționale locale, souvenir-uri care contopesc tot folclorul ușor, de la poncho-uri din lână groasă până la pălării de gaucho.
Lumea se îmbulzește în jurul în jurul unei femei care cântă la un acordeon vechi și primește în schimb câteva monede.
Mai departe se află o pereche care dansează aceiași patru pași învățați de generații, în timp ce sute de turiști îi aplaudă și își întorc buzunarele pe dos ca să plătească prestația.
Tablouri pictate din care nu lipsesc dansul și chipurile golite, al căror obiectiv este să convingă trecătorul să facă o fotografie.
„La Perla“ este o cafenea pe colț, cu aer de legendă, cu bărbați arătoși, frumoși, unde fiecare seară se desfășoară lejer, între bere, cărți și fotbal.
O cafenea cu pian și pickup în care întotdeauna există cineva care așteaptă monede în schimbul unui tango cântat cam fals. Mesele sunt învechite, iar peste ele se șoptesc vorbe de dragoste.
De la ferestrele cafenelei se văd clădirile colorate ale cartierului. Afară străzile sunt întotdeauna pline cu muzicanți și din când în când se aud sunetele unui acordeon. Dar toate acestea au loc, desigur, pe cinci sau șase străzi care formează un perimetru de securitate.
Mai departe de strada Brown, e mai bine să nu apari cu aparate de fotografiat și cu surâsuri de turist inocent, deoarece aici este locul unde se termină poezia și începe viața reală. Buenos Aires are mereu două fețe.
„Fernandez Fierro“, una dintre cele mai tinere orchestre ale unui tango moștenit de atâția ani, se instalează în strada Defensa și deja nimeni nu se mai mișcă, în așteptare.
Muzica ajunge în inima fiecăruia. Sensul tangoului este același, de demult, se percepe plânsetul în fiecare notă, dar ceea ce-l provocă este acum altceva.
În locul acelei dezrădăcinări a imigranților, astăzi tangoul povestește eșecul prin care țara și orașul au trecut. Tangoul este unul dintre spațiile purificările spiritului popular.
Alături de fotbal, formează specificul Argentinei, care te face să te simți un „porteño“ (așa se numesc locuitorii Buenos Aires-ului).
Duminica, strada Defensa devine una a pietonilor, iar oamenii se îmbulzesc în jurul orchestrei. Chiar alături, un păpușar își improvizează spectacolul, târându-și tristețile în alcool…
Text de Iuliana Alexa
Foto: 123rf.com
