Turism: Pe urmele faraonilor, legendelor și miturilor din Egipt

Când spui Egipt nu poți să nu te gândești la zei, la faraoni și miturile ce-i însoțesc. Iar să calci pe urmele lor este o experiență pe care nu o poți rata!

Citește și:

Turism: Parfum de femeie sau Buenos Aires de dimineață

Am plecat cu un vas turistic pe Nil la invitația unei companii de turism. Trei zile și trei nopți de legănare, rău de mare dar și de distracție (când nu aveam rău de mare).

Am coborât pe traseu pe malul unde se găsește templul lui Hatshepsut. Este o construcție spectaculoasă, cu trei terase și rampe de acces care își datorează parțial interesul barierei de pietre care îl protejează.

Dacă trebuie să mergeți în acel loc, trebuie să vizitați zona de pe terasa a doua, acolo unde artiștii au pictat pentru eternitate o expediție maritimă către Somalia. Ramesseum este al doilea de pe listă.

Dedicat memoriei lui Ramses II, el a dat naștere unei mari admirații între scriitorii lumii vechi. În decorațiunile care acoperă pereții lui încă se pot admira scene de campanie militară contra hitiților.

Al treilea este un amestec mural care a fost botezat cu numele de „ruinele de la Medinet Habu“, un sat din era creștină.

Pentru caracteristicile sale a fost considerat al doilea sit arheologic important de pe platoul Luxor. Fundamental, constă din două grupuri de edificii: templul dinastiei XVIII și ansamblul Ramses III.

În drumul către debarcader trecem pe lângă coloșii lui Agamemon, statui gigantice și tăcute, care odinioară flancau intrarea în templul lui Amnofis III, dar care, datorită unui cataclism care a avut loc în anul 27 d.H. și-au schimbat numele.

Un cutremur a provocat un șanț într-unul din ele și pe acolo a pătruns umiditatea nocturnă care, uscându-se în zori, emitea un sunet identificat de greci drept vocea regelui etiopian Agamemnon, mort de mâna lui Ahile în războiul troian.

Fenomenul a fost explicat ca un fel de salut al lui Agamemnon către mama lui, zeița Aurora, care cu puterea razelor sale îl învia în fiecare dimineață. Povestea a atras numeroși vizitatori greci și romani, între care și pe împăratul Hadrian și pe soția lui, Sabina.

Navigarea către Assuan dezvăluie un peisaj variat, în care se amestecă zonele cultivate cu cele deșertice. În larg, Nilul își schimbă în chip armonios cursul, descriind meandre.

Lanțul muntos este când foarte înalt când foarte jos, alternând blocuri granitice cu piatră poroasă. Primul oraș important în care facem escală este Esna, ascuns în marginea stângă a râului.

Culturile care îl înconjoară indică, fără umbră de îndoială, că este locuit de populații preponderent agricole, dar în trecut a fost locul se staționare și de hrănire pentru caravanele care veneau dinspre Sudan. Păstrează resturile unui templul greco-roman îngropat în subsol cu inscripții din ultima etapă a Egiptului păgân.

La Edfu, următorul oraș trebuie să oprim pentru a vedea templul lui Horus, zeul-șoim, care pentru faima lui de războinic a fost mai târziu identificat cu Marte.

Edificiul, perfect conservat este de formă rectangulară cu o curte mare unde se succed mai mute săli legate între ele, care pe parcursul înaintării noastre, se întunecă progresiv.

Ca noutate, picturile și inscripțiile de pe pereți prezintă ritualuri cu caracter ocult, rețete de unguente și formule magice legate de liturghiile Egiptului antic.

Scoase din context, nu valorează mult, dar ele reprezintă totul pentru vânzătorii ambulanți care le fabrică în apropierea edificiului.

Cel mai bine este să aplicați mai întâi antidotul, respectiv zâmbetul, și să le priviți cu interes, ca pe niște mărfuri. Pentru că, în final, afacerea nu poate fi evitată, și ați putea avea parte de lamentări, furie sau regrete.

Celui care intră în joc i se mai dă un horus de bazalt sau de ghips și un scarabeu de ceară care, la lumină, pare de alabastru. Cei care călătoresc prin Egipt riscă să plece acasă cu tot Pantheonul egiptean.

Mai sus, templul lui Kom Ombo se ridică pe cer ca o acropolă. Din epoca ptolemaică a fost dedicat lui Sobek, zeul fertilității cu formă de crocodil și lui Haroeris (Horus). Particularitatea lui constă în aceea că pe cel de-al doilea perete interior apare gravat un grup de instrumente chirurgicale și dentare.

Țara nubienilor

Asuan, poarta de intrare în țara nubienilor este punctul final al voiajului. Pliantele turistice îl prezintă drept copt, greco-roman islamic, dar în realitate are o populație modernă.

Mitul celor două lumi există, cu necropolele incluse, nilometru, obelisc nelipsit, etc. Dar nu trece neobservată „întrecerea“ râului cu insulele lui.

După ce ne mirăm de atâta piatră enormă tăiată și ne plimbăm privirea peste hieroglife, ceea ce ne trezește realmente apetitul și ne vindecă de mahmureală, sunt aromele exotice ale insulei botanice sau plimbarea în jurul palmierilor de pe insula Elefantina.

La prânz, mai bine bem o cafea, fumăm pipă și bem multă apă. Ziua următoare – Assuan cere două zile – se poate vizita cascada și cele două închisori, care la finalul oricărei călătorii este ceea ce face toată lumea.

Cea construită de englezi este ridicată după moda trecutului și este o lucrare mai mică decât Barajul înalt, un proiect faraonic al ingineriei moderne, care a fost pe punctul de îngropa sub apă vestigiile arheologice ale Nubiei mijlocii.

Egiptenii sunt mândri de dimensiunile lui și de miile de kilowați pe care le produce și de apa pe care o poate ține astfel încât au botezat barajul cu numele lacului Nasser, fertilizatorul.

În paralel cu acest baraj s-a realizat și poarta de păstrare a templelor de la File și transmutarea lor pe insula Agildia. Vizita aici e obligatorie.

Dedicat zeiței Isis, templul amintește și el de mitul lui Osiris, soțul zeiței, tăiat în bucăți de către Set, fratele său invidios, care din protector al oazei s-a metamorfozat mai târziu în zeu al răului. Isis a recuperat corpul împrăștiat în lac și peste tot teritorul țării și apoi, prin mumificare și formule magice, i-a dat viața înapoi.

Aceeași poveste s-a întâmplat cu Horus și Osiris, în viața de după moarte. Urmând Cartea Morților, s-a odihnit în insula vecină, Biga.

Obligatorie este și vizita la templele de la Abu Simbel, cele la care ajunge râul mai în amonte, la cam 270 de kilometri pe râu sau cu avionul, într-un zbor de jumătate de oră.

Scoase din pământ ele numără aproximativ 3 mii de ani, sunt arhicunoscute din anii ’60 și grație muncii titanice care le-a salvat de la a fi înecate de ape.

Fără a fi folosite explozibile, ele au fost tăiate, numărate și apoi transmutate într-un loc mai înalt și asamblate bloc cu bloc înapoi. Măreția ambelor temple rezidă în dimensiuni și în proporțiile perfecte ale coloșilor care decorează fațada.

Cel mai mare, dedicat lui Ramses, este o metaforă a valorilor masculine și puterii militare, în timp ce templul dedicat lui Nefertari, soția lui, exaltă valorile feminine.

„Cum au fost făcute?“ este întrebarea care îți vine în minte cel mai adesea și căreia ghizii îi răspund cum pot, aproximând această muncă titanică.

Text de Iuliana Alexa

Foto: 123rf.com