Zeruya Shalev: Vina e ceva femeiesc

E romanciera pentru ca nu a putut deveni psiholog. Zeruya Shalev opereaza „taieturi“ adanci in sufletele personajelor sale. Zeruya Shalev este cea mai celebra si mai apreciata international scriitoare israeliana con­temporana, actuala pe plan international.

Psychologies: Scrieti mult despre cuplu…
Zeruya Shalev: Eu nu scriu despre „cupluri bolnave“, ci mai degraba despre boala atasata, inevitabila, oricarei relatii. Sigur ca ma atrage mai mult analiza dificultatilor si conflictelor din anumite relatii, pentru ca acestea sunt situatiile care cheama schimbarea si a­duc la suprafata adevarata natura a oamenilor, mai degraba decat rutina, relaxarea. Aceste conflicte sunt ca un cutremur. Totul iese la suprafata. Ele nu conduc la sfar­si­tul iubirii, ci la o cunoastere mai adanca a propriei persoane si a celui­lalt. E fascinant sa vezi procesele intime care au loc in interiorul unei relatii. Sfarsitul iubirii este un moment dramatic, pentru ca el arunca o lumina puternica pe fundamentele acelei iubiri si o lumina cu totul noua asupra inceputului acelei iubiri.

Ati vrut sa fiti psiholog?
Am vrut. Am intrat in armata israeliana si am servit acolo drept psiholog (un fel…). De fapt lucram la ajutoare sociale, si acea experienta mi-a dovedit, spre marea mea dezamagire, ca imi lipsesc calitati importante pe care le cere profesiunea aceasta. Atat de mare era identificarea mea cu pacientii mei, incat nu-i mai puteam ajuta. Apoi m-am gandit sa ma concentrez asupra personajelor mele. Si nici lor nu le sunt de mare folos uneori… Nu pot declara ca natura umana este cea mai profunda realitate. Sunt sigura ca savantii gasesc sensuri mult mai adanci in anumite colturi de univers. Dar, pentru mine, complexitatea, fragilitatea, conflictele si contra­dictiile, copilariile, orbirea, tanjirea dupa dragoste, dorinta de a fi fericit, alaturi de fortele autodistructive – toate aceste lumini si umbre sunt surse de fascinatie, compasiune si inspiratie.

„Sot si sotie” este un roman despre vina.
Vina e ceva femeiesc. Si evreiesc. Naama, personajul meu din „Sot si sotie”, se simte vinovata, in vreme ce sotul ii incurajeaza aceasta tendinta, pentru ca ii convine. Vina ei cronica vine si din biografia ei. E fiica unor parinti divortati si si-a asumat responsabilitatea pentru familia ei. In multe cazuri, la fel ca in cazul cuplului din Sot si sotie, culpabilitatea este o arma importanta in raz­boiul dintre sexe.

Ce cauta cititorii in cartile dvs.?
Cauta lucruri diferite. Nu trebuie sa generalizam. Eu vorbesc despre relatii si emotii. Ei gasesc in ele povestile lor personale si, prin intermediul cartii, ei cauta niste raspunsuri. Altii cauta intimitatea creata de intalnirea cu o poveste adevarata, fara cosmetizare, care nu incearca sa fie mai frumoasa decat este. Unii cititori se identifica cu personajele din cartile mele, unii cunosc deja acele situatii si astfel cartea le ofera un fel de confort terapeutic. Sunt sigura ca unii cauta stilul, scriitura, care e la fel de importanta pentru mine ca si subiectul. De fiecare data, sunt fericita sa vad oameni din toate colturile lumii gasind in cartile mele un limbaj care li se adreseaza.

Interviu realizat de Iuliana Alexa
Foto: GULIVAR/Photodisc

de citit: Sot si sotie Editura Polirom, 2008 Un roman despre dragoste si ura con­ju­gala, despre vina si impacare in cuplu.