Cum poti deveni mai creativa
Cand ne gandim la creativitate, cei mai multi dintre noi consideram ca doar artistii, putini la numar, au acces la ea. Totusi, aceasta este o trasatura universala, lucru usor observabil mai ales in copilarie, si care, odata ajunsi la maturitate, ne poate ajuta sa avem vieti mai implinite. Iata cum poti deveni mai creativa.
Ce este creativitatea
Psihologia defineste creativitatea in termeni de abilitati si caracteristici precum: curiozitatea, capacitatea de a lucra autonom, gandirea neconventionala, deschiderea la experiente noi si toleranta la ambiguitate.
Dezvoltarea acestor trasaturi ne va ajuta sa navigam mai usor pe apele tulburi ale vietii moderne, caracterizata de jonglarea intre diferite roluri si bifarea sarcinilor de pe “to do list”.
Ne nastem creativi, dar invatam sa ne inhibam
Un studiu realizat in 1968 de George Land a masurat creativitatea a 1600 de copii cu varste intre 3 si 5 ani, pe care i-a retestat la 10 si la 15 ani. Testul a aratat ca procentul de indivizi inalt creativi scade odata cu cresterea in varsta a copiilor.
Concluzia studiului: non-creativitatea este un comportament invatat. Pentru cei mai multi adulti, creativitatea este ingropata de sistemul educational bazat pe reguli, motivatie extrinseca, teama de esec si de judecata, evaluari, competitie.
Nu de putine ori, aceleasi caracteristici care inhiba creativitatea le gasim si in mediul de lucru, ceea ce face cu atat mai importanta constientizarea nevoii de a ne concentra, la varsta adulta, pe a trai mai creativ.
Dezvoltarea creativitatii la maturitate
A fi complet prezenta si concentrata pe sarcina pe care o ai de indeplinit, te ajuta sa fii creativa in acea sarcina, indiferent ca este vorba de lucruri rutiniere (aranjarea hainelor in dulap) sau de proiecte complexe la locul de munca.
A fi prezenta presupune a iesi din viata “traita in minte” si a alege sa traiesti clipa prezenta. Poti incepe cu scurte exercitii de mindfulness, de cateva minute, in care sa te concentrezi pe senzatiile corporale sau pe respiratie.
Dezvoltarea creativitatii incepe cu lucrurile mici facute intr-un mod diferit: alegand alt drum spre serviciu, uitandu-te la un gen de filme la care nu te uiti in mod obisnuit, cumparand si incercand arome noi, haine in culori diferite.
Un exercitiu interesant pentru deblocarea resurselor creative este dat de Julia Cameron in “The artist’s way” (Calea artistului). Exercitiul propus de autoare presupune ca in fiecare dimineata sa scriem de mana trei pagini cu tot ce ne trece prin cap, lasand liber fluxul gandirii.
Desi poate parea dificil la inceput sa umplem acele pagini, dupa cateva zile vom observa ca ne este din ce e in ce mai usor sa scriem aceste pagini. Dupa o perioada de cateva luni putem reciti aceste pagini.
Vom constata ca putem obtine insighturi interesante despre ce se repeta in viata noastra, ce ne dorim, unde ne blocam, sau vom gasi idei noi in legatura cu problemele recurente din existenta noastra de zi cu zi.
Reducerea la tacere a criticului interior.
Adeseori cand suntem puse in fata alegerii intre ceva cunoscut si ceva nou, criticul nostru interior are grija sa ne demonstreze ca orice idee noua presupune riscuri, ca ne vom expune criticii altora si poate chiar ne vom face de rusine daca incercam ceva ce nu ne sta in fire.
In fata acestei voci interioare, pe care e bine sa o identificam atunci cand ne descurajeaza, avem nevoie de alte voci interioare binevoitoare, suportive, care ne incurajeaza sa ne asumam riscul de a gresi, de a ne exprima.
Aceasta voce suportiva poate sa fie vocea internalizata a unui prieten, a unei figure parentale, a unui mentor si, de ce nu, chiar a unui terapeut.
Creativitatea nu se dezvolta de la sine. Daca ne simtim blocate in aceleasi probleme, aceeasi rutina, putem cauta surse de inspiratie care sa ne furnizeze idei noi: o carte, un muzeu, muzica preferata, discutii cu prietenii, sau putem sa creem oportunitati noi pentru a ne “trezi” creativitatea, cum ar fi un nou proiect, un nou hobby.
Exercitiu de creativitate
Un exercitiu pe care il putem incerca este „metoda celor sase palarii”, propusa de Edward de Bono. Acesta presupune a analiza o problema din sase perspective:
Palaria rosie: Perspectiva emotionala: ce emotii imi trezeste aceasta problema? Ce informatii imi dau aceste emotii?
Palaria alba (perspectiva obiectiva): care sunt faptele obiective si informatiile disponibile?
Palaria galbena (perspectiva pozitiva): care elemente ale solutiei pot sa functioneze, care sunt beneficiile si aspectele pozitive?
Palaria neagra (perspectiva negativa): care elemente ale solutiei nu vor functiona?
Palaria verde (perspectiva creativa): care ar putea fi niste idei alternative?
Palaria albastra (perspectiva globala): care este cea mai buna solutie luand in calcul toate elementele?
Schimband palariile cand abordam o problema vom reusi sa ne largim perspectiva asupra unei probleme si a solutiilor posibile.
De Elena Cucu, psihoterapeut in formare, terapie cognitiv-comportamentala
Foto: 123rf.com
