Cum să lucrezi pentru un idiot

Cine nu a avut măcar o dată în carieră un șef idiot? Un șef care să te facă să visezi la demisie cu ochii deschiși? La demisie dată cu scandal și trântit de uși? Demisia aceea când nu-ți pasă nici de salariile compensatorii nici de proverbialul „loc de bună ziua“?

 

 

Sper ca sunteți de acord că e un titlu bun cel de mai sus. Din păcate nu-mi aparține. Este titlul cărții vândute în luna decembrie cu revista Psychologies la chioșc, scoasă la editura Meteor Press, o carte din care puteți învăța o groază de lucruri utile atunci când șeful vostru e o catastrofă.

Și pentru că toată lumea revine din concediu și începe din plin activitatea pe 2017, să vedem cum e să lucrezi pentru un idiot și ce se poate face ca să nu-ți iei câmpii. Am făcut un inventar de tipologii întrebându-mi anturajul și iată ce a rezultat din povestirile lor:

 

Șefi catastrofă – câteva tipuri (nu toate)

Dar cum e, mai exact, un șef catastrofă? Ce caracteristici are și după ce se identifică? Primul ar fi șeful incompetent. Adică cel care a ajuns acolo printr-un concurs de împrejurări fericite (pentru el) și nefericite pentru restul lumii. Să zicem, prin nepotism.

Adică cel aterizat într-un post pentru care nu are nicio competență, dar e sprijinit și protejat și pare că va mai sta ceva timp în acel scaun. Cam la fel cum e majoritatea clasei conducătoare din România de azi.

Nași, fini, fiice, mătuși, nepoți ai cuiva, puși acolo pe criterii politice și protejați, insensibili la propria incompetență, punând frâu inițiativelor bune și având inițiative potențial dăunătoare.

Cam ce ar fi de făcut? Trebuie să compensezi lipsa de inteligență și de pregătire a celui de mai sus. Asta e. Dacă vrei să-ți păstrezi jobul, devino tu însuți un reper de competență. Fă-i pe clienții, pe partenerii, pe angajații firmei să vină la tine pentru soluții.

Sigur că nu e nimic sigur și vreun Idiot Orgolios, dacă se prinde că ești mai bun decât el, te va da afară, pe motiv că îi subminezi autoritatea. Dar să nu punem răul înainte.

Competența e mereu ceva dezirabil, la orice nivel. Și dacă te dă afară, asta e, tot competența te ajută să găsești o companie fără șefi idioți.

 

Barbarul în costum

El crede că scopul scuză mijloacele și că oamenii trebuie alergați și hăituiți ca să își facă treaba, deci e îndreptățit să urle la angajați sau să-i jignească, uneori să îi agreseze fizic. Acum ceva timp a circulat pe internet o film cu celebrul (deja) medic Burnei, ortopedul-minune, care agresa fizic o rezidentă.

Agresivitatea fizică, din păcate, e mai răspândită decât credem printre cei care cred că puterea le dă dreptul de a face orice. Astfel de comportamente ar trebui să fie nepermise în orice mediu de lucru, dar știm deja că ele există.

Ce e de făcut? Păstrează-ți calmul. De obicei, acești oameni sunt agresivi și în afara firmei. Nu ajută la nimic să se producă o escaladare emoțională a agresivități.

Dacă te-a insultat, respiră adânc și păstrează un ton al vocii echilibrat, ascultă-l până la capăt și la final cere dreptul de a vorbi fără să fii întrerupt. Și atunci exprimă-ți dorința de a avea o discuție rațională și fără invective.

Apără-ți demnitatea. Dacă șeful tău nu pricepe o dată sau de două ori, poate că e momentul să te gândești la alt job. Nimeni nu e obligat să trăiască în umilințe.

 

Șeful-Fantomă

E mai mereu bolnav sau are probleme personale care îl fac să fie absent de la post. Sau călătorește în interes de serviciu. Are tactici de eschivă, evită conflictele și spune că vrea „să fie bine“.

Nu e acolo când ai trebuie să semneze ceva urgent, dacă vin parteneri sau clienți la vreo întâlnire trimite subalternul imediat pentru că el are viroză și nu vrea să îi molipsească, ori amână fără termen ceva pe motiv că „este timp“.

Poate fi un bun specialist, dar nu e un bun manager și lider (calități care înseamnă mai degrabă că ai nevoie de o inteligență socială mai exersată, de exeperiență în lucrul cu oamenii și, nu în ultimul rând, de o atitudine de om care rezolvă problemele pe loc sau când acestea apar, la început, fără a se teme de impactul emoțional asupra celorlalți;

OK, asta nu înseamnă că nu este nevoie de finețe în lucrul cu oamenii, dar a te teme de conflict, a-l evita doar ca „să fie bine“, nu sunt atitudinile proprii unui lider.

Ce e de făcut? Preia responsabilitatea. Dacă nu e acolo să semneze el, cere-i o procură. Fă ce trebuie făcut pentru ca lucrurile să meargă înainte, să evolueze.

Poate fi obositor, dar e mai bine decât să lași lucrurile să treneze, să lași contractele neonorate. Într-un moment de calm, cere-i explicații sau măcar o mărire de salariu pentru sarcinile pe care el (sau ea) nu le duce la capăt.

 

Șeful-Divă

Are nevoie de admirație, de recunoaștere, de temenele. E narcisist/ă și vrea să fie ascultat/ă fără drept de apel. Doar el (sau ea) are dreptate.

Cei de mai jos sunt cel mult niște membri ai publicului sau anexe ale deciziei, executanți fără minte sau voință, care trebuie să îndeplinească fără a crâcni. Deseori are un profil de personalitate narcisist, accese de autoritate gratuită, are nostalgii că nu s-a făcut vedetă TV.

Cum să supraviețuiești să să continui să lucrezi pentru o Divă: dacă nu te deranjează, fă-i jocul. Până la urmă, e treaba divei. Dacă ia decizii bune și nu îngroapă firma, detașează-te și las-o în pace.

Nu e nevoie să îi faci mătănii, ci te poți eschiva de la ocaziile unde se fac complimente deșănțate. Ca și în celelalte cazuri, devino tu reper de competență discretă.

 

Bocitoarea

O amică îmi povestea: „La începutul crizei, prin 2007-2009, am lucrat pentru o mică firmă de publicitate. Șefa mea se plângea permament din cauza scăderilor de comenzi din cauza crizei.

Era într-o neliniște fără leac, ne spunea că nu mai doarme, că nu mai e om… Ce puteam să facem?

Și pentru noi era destul de greu și de demobilizant, te simți de parcă autobuzul în care te afli derapează și, în loc să mențină autobuzul pe banda lui, șoferul începe să urle și să se lamenteze și abia dacă ține volanul…“

Cum să lucrezi pentru o Bocitoare: păstrează-ți calmul. Amintește-ți că niciodată dracul nu e  așa de negru. Pune-i întrebări care să o aducă pe linia de plutire, la realitate, întrebări despre datele reale, despre cum se descurcă cei de la concurență, pune-o să se axeze pe soluții, fii constructiv.

Încearcă să îi temperezi anxietatea și fii un element de echilibru. Puterea poate scoate ce e mai rău din oameni. Uneori, poate scoate ce e mai bun.

Depinde de cât de lucid și matur e cel investit cu ea. În sine, ea e neutră. Dar nu uita că mereu poți face ceva și tu, cel cu mai puțină putere.

 

 

 

Citește și:

Ghid de conduită cu un șef dificil

Conducerea despotică sau cum să reacționezi la abuzurile șefilor

 

 

Foto: 123rf.com