Despre protestatarii în vârstă de la Cotroceni. De ce ageismul e o măgărie

Am citit multe postări pe Facebook zilele astea despre proteste. Eu însămi merg la proteste de …mulți ani. Cred că democrația se manifestă și în stradă și la vot, și pe Facebook, oriunde oamenii trebuie să lupte pentru drepturile lor.

Citește și:

Despre patriotism, mândrie și entuziasm

În plin test de anduranță pentru un popor întreg: #rezist

În aceste zile au apărut și proteste paralele, de pildă cel de la Cotroceni. S-a spus că oamenii de acolo sunt bătrâni și că mai bine ar sta acasă, că nu înțeleg nimic, că nu reprezintă interesele generației mai noi, cea care își dorește libertate și luptă anticorupție.

Eu nu cred că oamenii aceia vor corupți în fruntea țării, eu cred că și ei vor binele, doar că îl înțeleg altfel.

Aș vrea să atrag atenția asupra unei greșeli de gândire. Faptul că media de vârstă a celor care au protestat la Cotroceni e ridicată nu ar trebui să fie un argument în a nu le da dreptul să se exprime.

Nu sunt de acord cu discriminarea legată de vârstă, cum nu o pot admite nici pe cea legată de orientarea sexuală sau culoarea pielii.

A spune că bătrânii nu au dreptul să se exprime mi se pare o măgărie. Sunt oameni ca toți oamenii. Și, până una, alta, toți îmbătrânim. Ar fi cazul să fim mai atenți cu ceea ce ne iese pe gură. Ageismul (discriminarea pe criterii de vârstă) e o mare măgărie.

Dar nici nu vreau să renunț la luciditate. Cei de o anumită vârstă de aici, din România, nu mai consumă decât mesajele televiziunilor, nu mai citesc (nici cărți și nici presă scrisă – ziarele aproape că au dispărut iar internetul este pentru mulți oameni în vârstă ceva prea nou și se feresc de el, nu citesc presă online).

Deci sunt expuși numai mesajelor TV și știm ce televiziuni avem și ce fac ele. Deci sunt oameni care nu mai sunt branșați la realitatea corectă.

Deci atenție cu această eroare explicativă. Oamenii de toate vârstele pot să protesteze, dar ideile lor pot fi foarte diferite și explicațiile pentru care ies în stradă pot fi aiuristice, da.

Există, e adevărat, o corelație între rigiditatea cognitivă și vârstă, cu alte cuvinte, oamenii în vârstă tind să aibă idei fixe.

Dar e vorba de o medie a populației, și asta nu e ceva iremediabil. Dacă citești, dacă urmărești mai multe surse de informare, dacă intri în dialog, nu ajungi la această ridigitate cognitivă.

E valabil nu doar în politică, ci pentru orice domeniu de gândire. Leacul pentru ideile fixe de la orice vârstă e informarea, cititul. Cititul mai mult decât privitul la televizor sau pe online.

Citiți, citiți, citiți, e mesajul pe care nu obosesc să-l repet. Obișnuiți-i pe copiii voștri cu cărțile. Doar ele le vor forma discernământul și își vor da seama repede când sunt manipulați.

Să nu confundăm deci corelația (vârstă înaintată – eroare de gândire) cu cauzalitatea (vârsta înaintată drept cauză a erorii de gândire). Nu.

Sunt pe lumea asta oameni în vârstă care gândesc foarte fresh și foarte corect și au instictele morale intacte.  Iată mărturia unei doamne de 62 de ani, matematiciană pensionată, care a protestat la Universitate împotriva corupției din sistemul de sănătate (testimonialul e de pe site-ul nytimes.com):

„Am dat bani mulți — echivalentul a 5000 euro în lei, — în spital, de la portar la infirmiere, asistente, rezidenți, doctori și pe medicamente pentru soțul meu pentru care nu mai era speranță de viață!  În general, trebuie să dai mită ca să rezolvi orice problemă.

Așa era pe vremea lui Ceaușescu, așa a rămas până azi. Am participat la proteste. Motivarea mea a fost indignarea față de modul hoțesc prin care au dat Ordonanța de urgență nr. 13“.

Deci lăsați-i pe bătrâni sa iasă în stradă dar vorbiți cu ei, ascultați-i și nu-i disprețuiți.

Nimic bun nu iese din dispreț ci din dialog și din modul cum îi luminezi mintea celuilalt, cu răbdare, ascultându-i punctul de vedere, corectând (tot prin întrebări – metoda socratică) acolo unde celălalt greșește.

Admit că sunt și oameni care nu vor să fie luminați. Însă chiar și aceștia trebuie ținuți aproape. Există proverbul „Ține-ți prietenii aproape și dușmanii și mai aproape“. Pentru că doar așa mai ai șanse să ți-i faci aliați.

Dacă îi elimini cu totul (e un val de unfriend pe Facebook de numa-numa) nu faci decât să creezi o mare, mare segregare de opinii și să vezi la un moment dat ce mare e mulțimea celor care gândesc diferit de tine. Și nu-ți va conveni.

De aia e bine, chiar dacă e greu și stresant, să nu „unfrienduiești“ pe cineva a cărui opinie nu îți place. Ci să intri în dialog, să afli ce-l motivează, să-l aduci  cu abilitate pe un teren comun.

Lumea noastră e azi mai mult ca oricând, ostilă opiniei contrare, pentru că e mai ușor ca oricând să elimini pe cel care nu gândește ca tine. Dar, pe termen lung, asta e o mare greșeală.

Foto: Agerpres/ sursa: wall-street.ro