Cate ceva despre fericire
Am citit de curand o carte extraordinara, care, sper, se va traduce si la noi. Este vorba despre „Finding Flow”, a psihologului american de origine ungara Mih¡lyi Csikszentimih¡ly, poate cel mai original si mai prolific cercetator pe tema fericirii. Dar, atentie, o fericire intr-un sens cu totul nou, numit „experienta optima” (flow).
Una dintre concluziile acestui cercetator, – care, prin anvergura temelor analizate, depaseste granitele psihologiei experimentale si raspunde unor intrebari filozofice pe care umanitatea si le-a adresat de multa vreme – este ca nu satisfacerea completa a nevoilor aduce fericirea, nu amuzamentul pasiv, ci, dimpotriva, provocarea si dificultatea. Autodepasirea permanenta si „cursa cu obstacole” se pare ca aduc mai multa satisfactie decat starea de multumire in sine.
Sigur, pentru a avea apetit pentru asa ceva, trebuie sa fii educat in acest sens, sa-ti fi dezvoltat gustul pentru limite si depasirea lor. Cateva capitole ale cartii sunt dedicate formarii acestui tip de gust.
Demna de retinut este observatia ca adolescentii care nu dau semne ca ar putea desfasura in singuratate o activitate care le place, cei care cauta cu tot dinadinsul grupul, cei care nu suporta singuratatea au mai putine sanse (statistic, nu obligatoriu) sa descopere mai tarziu experienta optima (flow).
Printre pericolele enumerate de Csikszentimih¡ly, care afecteaza posibilitatea gasirii acestei atat de cautate fericiri, se numara si placerea calduta a ceea ce numim azi, foarte general, entertainment. Asadar, distractia fara sfarsit este calea catre entropie, haos, dezorganizare interna, plictiseala si absenta creativitatii. Din simplul motiv ca ordinea cere efort, iar creatia cere „transpiratie”.
In schimb, tendinta noastra naturala este cea catre conservarea energiei, stat degeaba, zacut. Asadar, atunci cand nu avem acces la noi insine, la gandurile noastre, cand ne vidam mintea in fata televizorului, suntem, prin definitie, departe de flow. Si de fericire. Experienta optima incepe mereu printr-un efort. Un efort de atentie, de „adunare“ a energiilor psihice pentru un proiect.
Eu cred ca aceasta ar trebui sa fie ideea cu care ar trebui inceputa educatia. Sa i se spuna copilului ca efortul e ceva bun, ca se va simti recompensat cu asupra de masura daca investeste energie in cunoastere, intr-un proiect etc. Gustul efortului nu este simpla dependenta de adrenalina, alergatul dupa risc sau goana dupa nou.
Experienta optima se naste din placerea acelei activitati, plus efortul depus in ea (fara a urmari neaparat o recompensa, aceasta fiind insasi placerea activitatii). Cati se pot lauda cu asa ceva?
Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com
Foto: 123rf.com
