Creierul emotiv
Rechizitoriul meu din ultimul editorial impotriva turturelelor, sentimentelor coplesitoare si, in general, impotriva emotiilor care polueaza comportamentul nostru cotidian a starnit discutii.
„Cum? Iubirea, intensitatea…” pai, cum sa traim altfel? Pare o idee traznita si cu totul nerealista sa incerci sa iti controlezi emotiile care isi baga coada in fiecare zi. De aceea, poate ca este nevoie de nuante. Emotiile ne-au fost date in decursul evolutiei drept semnale ca am avut (sau nu) un comportament adaptativ si ca putem continua sau trebuie sa suspendam o anumita linie de actiune.
Am evitat un caine prea putin dragalas, iata am o senzatie de bine, de siguranta, si ar trebui sa fac la fel in viitor. Sigur, in prezent, in complexitatea fascinanta a interactiunilor noastre sociale, emotiile se nuanteaza proportional. Sau nu.
In teorie, sunt doar cateva: furie, tristete, bucurie, uimire… si, se pare, creierul nostru nu prea se pricepe sa le diferentieze, mai ales daca sunt ale lui, productii proprii. Un termen destul de pretentions vine sa numeasca aceast handicap in discernerea corecta intre „sunt nervos, sunt iritat, sunt trist, sunt frustrat”: alexitimia.
O simpatica psiholoaga englezoaica, pe nume Cordelia Fine, da in volumul Creierul pe cont propriu (Nemira, 2006) un exemplu concludent: „deoarece excitatia este la fel, indiferent de emotie – variaza numai intensitatea –, creierul are sarcina de a cupla excitatia cu gandurile potrivite. De fapt, cand vine vorba despre emotii, creierul nostru seamana putin cu persoanele care sorteaza rufele pentru spalat, potrivind sosetele rapid, inainte de pauza de cafea.
Cand avem doua sosete de un albastru deschis cu un caine desenat pe ele, nu avem probleme in a le gasi perechea. Dar cand ajungem la potrivirea acelor sosete de zi cu zi, care difera doar putin ca lungime, stil si nuante de negru, lucrurile se complica.
Creierul nu este atat de atent. In locul unei potriviri perfecte, el este fericit sa cupleze orice sosete negre care arata asemanator. Consecinta acestui lucru este ca atribuim incorect excitatia.” Uriasa revelatie.
Nu vi s-a intamplat sa vina acasa partenerul/a si sa ii sara mustarul pentru ca a fost solicitat sa faca o chestie care alta data nu il deranja? Doar ca, de data asta, afli mai tarziu, a fost pus sa faca prea multe chestii similare la serviciu?
Ei bine, din aceast cauza scriem noi despre buna gestiune a emotilor. Pauzele cortico-talamice, respiratia adanca, relaxarea. Pentru o igiena relationala. Emotiile nu trebuie sugrumate, ci… amanate, exprimate optim. Nu e simplu, dar se poate, cu exercitiu. Si astfel avem toti mai multa pace imprejur si sefi mai …zen.
Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com
Foto: 123rf.com
