Motivatii, delfini si curiozitate
Banii sau celebritatea sunt doar o „ridicare la fileu“ a imaginii de sine si sunt departe de ceea ce simtim cu totii ca este fericirea.
Numarul de iulie-august al revistei Cerveau et Psycho contine un interesant comentariu la studiul facut de cativa psihologi ai Universitatii din Rochester asupra relatiei dintre finante si fericire. 147 de persoane au fost urmarite de-a lungul a cativa ani si interogate cu privire la nivelul satisfactiei de viata, dupa ce s-au… imbogatit. Concluzia e simpla si deja stiuta la nivel de simt comun: banii nu aduc mereu fericirea.
De fapt, depinde de fiecare individ. Ideea e urmatoarea: s-au conceput chestionare aprofundate pentru studentii a doua universitati, aflati in ultimul an si apoi dupa insertia lor profesionala. S-a pus accentul mai ales pe cele doua tipuri de motivatie: intrinseca, legata de satisfactia muncii, relatiile bune cu anturajul si sanatate, si extrinseca (a reusi, a deveni bogat, celebru sau… slab).
„Extrinsecii” s-au dovedit a fi, dupa intrarea in campul muncii, previzibil, mai putin satisfacuti. Chiar daca au reusit ce si-au propus.
„Intrinsecii“, propulsati de grija pentru apropiati sau de dezvoltarea personala, erau mai bucurosi de viata. In cazul lor, banii erau doar un mijloc de atingere a acestor scopuri. Conform teoriei autodeterminarii, comenteaza editorul Cerveau et Psycho, „starea noastra de bine depinde de atingerea autonomiei, de dezvoltarea competentelor proprii si de relatiile de calitate, intretinute cu anturajul”. Banii sau celebritatea sunt doar o „ridicare la fileu” a imaginii de sine si sunt departe de ceea ce simtim cu totii ca este fericirea.
Desi pare a vehicula un adevar arhicunoscut, studiul aduce nuante – la nivel intelectual, daca nu si la nivel practic, decizional – foarte subtile. Pe scurt: nu echivalati averea cu fericirea. As completa aceasta concluzie cu cea a psihologului Ellen Langer, profesoara la Harvard preocupata de studiul invatarii si motivatiei.
Ea a facut un studiu asupra unor copii, impartiti in doua grupuri, carora li s-a dat sa joace un joc interesant pentru nivelul lor de dezvoltare. Cel de-al doilea grup a fost rasplatit modic pentru indeplinirea acestei „sarcini”.
Cand a venit vorba despre crearea de noi reguli si de dezvoltarea jocului, primul grup a fost mai receptiv. De ce? Concluzia cercetatoarei este ca noi, oamenii, nu actionam manati doar de recompensa materiala, ci si de motivatii mai subtile, incalculabile si imprevizibile, cum este curiozitatea (se pare ca impartim acest comportament cu maimutele si, cel mult, cu delfinii). Inca un argument pentru o angajare senina si ludica in viata de zi cu zi (din ce in ce mai stresanta, pe timp de recesiune), incercand sa exploatam stimulentele imateriale ale existentei…
Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com
Foto: 123rf.com
