Lectura

Aud parinti plangandu-se de faptul ca fiii sau fiicele lor sunt „confiscati” de internet. Profesorii de stiinte umaniste sunt descurajati de lipsa de apetit pentru carti a elevilor. Toti dau vina pe transformarea radicala in materie de stil de viata (si de informare) pe care o opereaza internetul asupra mintilor tinere. Si parintii, si profesorii simt instinctiv ca lupta e cumva pierduta.

De la gustul insatiabil pentru jocuri on line si pana la descurajanta descoperire ca elevii descarca referate pe care ar fi trebuit sa le conceapa ei insisi, totul pare ca anunta amurgul lecturii. Dar discutia asupra informarii si lecturii trebuie mutata pe alte coordonate. De ce preferam internetul? Sigur, sunt nenumarate motive: rapiditate, facilitate, vizual intens, acces nelimitat la surse la care cartea nu ajunge. Internetul nu este, in sine, nociv.

Dar cum ii deschizi unui adolescent gustul pentru lectura cartilor? Noi, oamenii, suntem fiinte ale relatiei si ne construim astfel. Rolul profesorilor este, aici, esential. Apoi vine ceva mai subtil: implicarea.

A-l provoca pe tanar sa gaseasca un sens in ceva, a-i spune ca poate intelege mai bine viata procurandu-si informat ie din lectura poate fi o abordare (imi amintesc de felul cumprofesoaramea se amuza facandu-si elevii sa-l citeasca pe Nichita Stanescu: baietilor le spunea ca „merge” excelent atunci cand faci curte).

Apoimemoria lucreaza cu informatie, dar mai ales cu sensuri. Iar lectura este, prin definitie, activitatea prin care producem sens. Prin ritmul pe care ni-l imprima, prin faptul ca necesita timp, singuratate, travaliu cognitiv.

O carte asupra careia zabovesti, cugeti si analizezi, este o carte din care ai sanse sa retii mai mult. Prin aceasta, lectura e o ocupatie care potenteaza memoria si te provoaca sa te investesti personal in acea activitate. Ceva ce (inca) internetul aduce in mica masura.

Prin viteza cu care ofera acces la informatie, acest mediu de comunicare nu are concurenta – si e bine ca e asa. Insa un „om citit” e un om al cartii. Din acest punct de vedere, e bine ca Gutenberg e inca pe val.

Si daca „mediul este mesajul”, dupa cum spunea un celebru teoretician al comunicarii, rezulta ca pe internet avem parte de informatie preambalata si redusa la esential. Dar cartea vine cu savori infinite, senzatii noi, adancime. Cititul cartilor e ca o degustare de fineturi: ai nevoie de timp, cantitati optime, rabdare si implicarea maxima a propriilor papile. In final satisfactia este mai mare decat daca te hranesti numai cu fast-food..

Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com

Foto: 123rf.com