Gay Pride din Cluj, Noua Dreaptă și curajul Oanei Mardare

Am citit și eu cu îngrijorare despre incidentul de ieri de la Gay Pride din Cluj, când actrița Oana Mardare, a fost ridicată de jandarmi pe motiv de „tulburare și întrerupere a adunării publice“. Am urmărit înregistrarea video a incidentului, ca să nu mă las influențată de ceea ce citeam pe la unul sau altul. Filmarea e o experiență nemediată, și am putut să îmi fac o idee. Trăiască social media. Iată filmul aici.

Citește și:

Modificarea Constitutiei si discriminarea cuplurilor gay. Cateva precizari.

Popa Pomohaci, pedofilia și credincioșii săraci cu duhul

Pe scurt: ieri, pe 1 iulie, „pe timpul desfășurării unei manifestări publice autorizate, sub egida «Miting pentru normalitate», organizată de către Partidul Noua Dreaptă și Partidul România Unită în Piața Avram Iancu din municipiul Cluj-Napoca, o persoană de sex feminin s-a deplasat cu o bicicletă în imediata apropiere a locului în care organizatorii țineau un discurs, trecând la adresarea unor cuvinte și expresii de contestare a legitimității desfășurării adunării publice, fapt ce a provocat întreruperea acesteia.

Deși a fost somată de către efectivele de jandarmi din dispozitiv să înceteze actele de tulburare și întrerupere a adunării publice, precum și să părăsească locul desfășurării acesteia, persoana în cauză a refuzat“, se arată în comunicatul emis de Gruparea de Jandarmi Mobilă Ștefan Cicio-Pop Cluj-Napoca.

Pentru evitarea unei posibile stări conflictuale cu participanții la adunarea publică, a fost condusă de către un echipaj de jandarmi la sediul Secției 2 Poliție, unde s-a procedat la legitimarea acesteia și stabilirea identității, precum și efectuarea de verificări privind posibila încălcare a prevederilor Legii nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice”.

Curajul, o chestie care ne lipsește

Eu admir curajoșii. Curajul e o calitate pe care ar trebui să o promovăm mai mult, să o predăm eventual în școală copiilor, în jocuri de rol (copiii să interpreteze situații în care sunt puși în inferioritate, și să găsească moduri constructive de a fi asertivi, de a spune ceea ce gândesc).

Ar trebui predat curajul, mai ales că mare parte a românilor sunt foarte submisivi, în opinia mea.

De la birou, în fața unui șef care îi calcă în picioare, la ghișeele unde-și plătesc dările și unde se roagă de funcționară să-și facă munca pentru care tot ei plătesc; sunt submisivi la biserică, la masa cu socrii, în fața neamurilor, sau în fața autorității școlare.

Am întâlnit de părinți care nu au «tupeul» să conteste agresivitatea unor profesori, deși e în joc sănătatea mintală a copiilor lor.

Curajul trebuie predicat activ acestui popor care uneori e tare bleg, poporul nostru român a cărui înțelepciune cuprinde proverbul enervant „capul plecat, sabia nu-l taie“ (ba-l taie!).

Subzistă undeva, în inconștientul nostru colectiv, comanda creștină de a întoarce și celălalt obraz. Poate vom schimba asta la un moment dat, sau poate nu. Cine știe…

Să revenim. Oana Mardare a avut curajul de a înfrunta o mână de homofobi creștini (nu are importanță aici religia, cu excepția câtorva secte orientale, mai toate religiile sunt corelate pozitiv cu homofobia).

Dar eu nu mă pot abține să mă gândesc că Oana a greșit. Nu era momentul. Îmi amintesc de o vorbă citită undeva, pe un site american: „Choose your battles wisely“ – „Alege-ți luptele cu înțelepciune“, nu risipi energia în lupte fără sens.

Nu te expune inutil, caută mai degrabă să fii eficient pe termen lung, nu să câștigi o luptă minoră și fără impact. Adecvarea și calculul tactic trebuie căutate mereu.

Noua Dreaptă și frica de idei și de oameni noi

Acuma toată lumea știe alergia mea la orice concepție de tip Noua Dreaptă. Mi se pare o gândire înapoiată, periculoasă, ilogică.

Nu obosesc să scriu în apărarea drepturilor LGBTQ, și o fac oferind argumente, știință. Le spun oamenilor că homosexualitatea e ceva care ține de biologia respectivului sau respectivei, că nu e periculoasă pentru societate, că nu e deloc sinonimă cu pedofilia (ce aberație!).

În aceeași măsură, sunt destul de sceptică cu privire la impactul pe termen scurt al articolelor mele (injuriile pe care le încasez arată cât de dispuși sunt unii din cititorii mei să analizeze măcar ceea ce scriu, au reacții rapide de furie, se simt atacați și mă trimit urgent la naiba).

Oamenii nu sunt raționali

Mai știu că oamenii sunt prea puțin permeabili la argumente raționale, pentru că așa sunt ei construiți, creierele lor sunt formate de evoluție să fie mai degrabă refractare la idei noi și diferite.

Homosexualitatea, sau mai degrabă vizibilitatea acesteia, e un fenomen nou la noi; să ne gândim cât s-au ascuns homosexualii, și cât de prigoniți au fost ei sub comuniști…

Majoritatea oamenilor își vor apăra cu dinții concepțiile care le dau confort emoțional, concepții care vin din partea grupului căruia îi aparțin (partidul, echipa de fotbal preferată, națiunea, în general grupul de apartenență religioasă – se cheamă „in group/out group bias“).

Iar ceea ce e străin, nou, alogen, li se va părea periculos. Asta tot știință e. Dar, pe termen lung, sunt chestii care pot fi făcute pentru a-i aduce la sentimente mai bune.

De aceea cred că Oana Mardare a greșit, cel puțin tactic. Nu și-a ales bine momentul pentru a avea o discuție cu „partida adversă“. Momentul, contextul, sunt esențiale.

Dacă te afli pe linia frontului și înfigi acolo steagul, nu te aștepta la o primire prea bună. Dacă ții cu FCSB, și te afișezi cu fularul roș-albastru prin Giulești, la fel.

Să vorbești cu adversarul e crucial

Oana Mardare asta voia să facă, să deschidă dialogul. Minunată inițiativă, doar că nu putea să-și aleagă mai prost momentul. Filmarea arată clar escaladarea emoțională și conflictuală.

Astfel de situații sunt imprevizibile, oamenii se duc acolo încălziți de lozincile lor, departe de a fi „in the mood“ pentru dialog.

Să-l comunici cu adversarul e fundamental, să-l înțelegi, la fel. Atenție, nu spun să-i accepți ideile. Repet, pentru mine Noua Dreaptă e Bau-Bau. Dar trebuie să-i asculți și să-i înțelegi pentru a le putea mina poziția, pentru a înțelege unde le sunt slăbiciunile.

Chris Voss, un negociator american de ostatici, spunea că, pentru a putea câștiga bătălia cu adversarul, trebuie să asculți, să asculți și iar să asculți. Și-apoi să asculți din nou.

Să pricepi ce vor ei, care le sunt nevoile și fricile ascunse ca să le poți dezamorsa. Abia atunci e posibil dialogul.

Iar Voss a avut printre adversari teroriști Al-Qaeda, răpitori de oameni politici, de copii de  miliardari, pe care teroriștii amenințau că-i omoară și pentru care cereau răscumpărare. Nu-și permitea să piardă meciul…

Sunt lucruri care se pot face pentru a dezamorsa un homofob pur și dur. Oamenii își schimbă concepțiile, dar, de obicei, asta ia timp.

Însă, pentru a schimba concepțiile greșite ale cuiva, intens alimentate emoțional, în niciun caz nu trebuie să te plasezi într-o poziție de confruntare cu respectivul. Nu ajută. Dimpotrivă, îl radicalizează, cel mai adesea.

Eu aș vrea să cred că România merge pe calea cea bună, în pofida Noii Drepte sau CPF. Sunt mulți cei care luptă pentru valori liberale aici. Însuși faptul că la Gay Pride din Cluj au fost câteva sute bune de oameni, iar de partea cealaltă, doar vreo 100… Progresul e lent, dar vizibil.

Oana, bravo. Ne trebuie mai mulți ca tine. O singură chestie: curajul tău trebuie completat de un sănătos instinct de conservare și de ceva calcul tactic.

Foto: 123rf.com