Malvina Cervenschi – Admir viata in sine

Ce inseamna pentru tine a fi vazuta? O meserie in lumina reflectoarelor flateaza narcisismul unei femei?

M.C.: Poate ca suna ciudat de la mine, insa nu inseamna un lucru extraordinar sa stiu ca sunt vazuta pe „sticla“. Nu am ales sa fac televiziune, a fost o intamplare. Fericita, zic eu, pentru ca mi se potriveste. Ceea ce inseamna insa enorm pentru mine este sa transmit cu caldura si naturalete informatiile atunci cand sunt in direct la „Știri“! Sunt o persoana empatica, ma gandesc la telespectator si la ceea ce ii ofera confort: informatie corect realizata, transmisa natural, fara exagerari! Make-up-ul este intotdeauna aproape inexistent, tinutele – foarte simple.

Faptul ca sunt in lumina reflectoarelor nu-mi creste ego-ul si stima de sine, indiferent de ora la care prezint! Ma simt mandra, in schimb, recunoscatoare, multumita si fericita cand lucrurile pe care le fac si care sunt mediatizate (sau nu) aduc fericire, speranta si incredere. Și aici ma refer la business-ul pe care il am sau la alte activitati. Asta ma flateaza si ma multumeste: un articol, un interviu, o aparitie care sa inspire oamenii, sa-i motiveze, sa le dea pofta de viata, sa-i faca sa-si doreasca mai mult pentru ei! Imi place sa citesc, la randul meu, biografii, povesti de viata, experiente inedite si curajoase sau sa urmaresc interviuri.

Ai complexe? Care sunt (daca pot fi devoalate) si cum le depasesti?

M.C.: Nu am, am avut in clasa intai, cand credeam ca am genunchii ascutiti si purtam doua perechi de dresuri, sa acopar asta! Dar asta era doar in capul meu… Acum ii vad ca pe o calitate! Complexele nu sunt reale si nu exista decat in masura in care tu le oferi valoare, altii nici macar nu le vad! Orice mica problema sau deficienta se poate transforma, relaxat, intr-un atu, daca vrei, indiferent ca e vorba de fizic sau de psihic!

Totul tine de tine si de cum privesti viata! Un mic secret la care eu apelez des: atunci cand ai o problema sau un mic impediment, incearca sa te plasezi imaginar sus, cat mai departe de locul in care esti, si sa privesti problema in ansamblul ei! Nu uita sa te uiti si in jurul ei! O sa vezi cum se aliniaza lucrurile. Dupa ce ai facut acest exercitiu de imaginatie, daca spui: „Ok, am facut, dar…“, inseamna ca trebuie sa-l repeti sau inseamna ca nu vrei sa te ajuti.

Ai momente de tristete? Ce iti spui ca sa te ridici din ele? Sunt solutii eficiente?

M.C.: Uneori, da, ma trezesc cu ele dimineata pentru ca, desi eu nu le depistez, le sesizeaza subconstientul meu! Ma simt uneori ciudat dupa ce am avut o activitate intensa o perioada si apoi ma opresc brusc si astept sa se intample ceva, dar nu stiu ce… Aici intervine introspectia: caut sa identific de unde a pornit problema si o rezolv. E simplu! Daca insa nu functioneaza, aleg sa vorbesc cu mine insami. Daca esti sincer cu tine, o sa-ti dai seama ca raspunsurile nu vor ezita sa apara si vei depista sursa tristetii sau a starii care te macina.

Mai apelez la o varianta vindecatoare: sunt cuvinte pe care le spun cand ma trezesc sau in orice alt moment al zilei, cand se intampla sa ma simt nelinistita: „Azi sunt calma, azi sunt linistita si lipsita de griji, azi sunt recunoscatoare pentru tot ce am, azi lucrez cu perseverenta asupra perfectionarii mele, azi sunt blanda si generoasa cu semenii mei“. Sunt mesaje simple, pe care mi le adresez subliminal si functioneaza. Imi place sa privesc cerul sau marea (presiunile pe care le ai se mai diminueaza), imi place cand ploua, pentru ca atunci am senzatia ca se curata lumea de necazuri, mizerie si tristete.

Mergi la terapie? Ce beneficii simti ca iti aduce? Ai recomanda terapia si cititorilor Psychologies?

M.C.: Da, merg de aproape patru ani si recomand deschis tuturor celor care au orice nedumerire, suferinta, probleme, complexe, temeri. Sunt lucruri cu care venim din trecut, care s-au ascuns bine intr-un cotlon al mintii si care ies la suprafata cand nu te astepti. Asa cum mereu ne informam in munca pe care o avem si suntem la curent cu tot ce e nou, asa cum ne facem o „revizie“ fizica la doctor, o revizie la masina, tot asa cum ne curatam casa aruncand tot ce e vechi, asa cum ne schimbam hainele care se uzeaza si nu ne mai plac, asa ar trebui facuta o revizie a psihicului, a inimii si a sufletului! E foarte important si sanatos sa avem control asupra noastra, caci atunci viata devine mult mai usoara.

La psihoterapeut, scotocesti pana scoti la suprafata si rezolvi. In timp, ce-i drept. Ai nevoie de rabdare, de vointa, de perseverenta. Vei invata sa-ti gestionezi extrem de bine viata, vei invata cum functionezi, vei avea o perceptie mult mai adanca asupra ta. A nu se confunda sedintele de la psihoterapeut cu orice discutie cu mama, sora, vecina, prietena, sefa, bunica, matusa etc. Iar reprosurile, nedumerirea sau chiar dispretul celorlalti nu trebuie sa te descurajeze.

Sunt convinsa ca o sa ma intrebi pe cine sa sun, unde sa gasesc un psihoterapeut bun… Chiar aici, in revista! E o varianta! Iar daca iti doresti cu adevarat sa faci asta pentru tine, cauta si vei gasi.

Pe cine admiri? Pe cine dispretuiesti? Ti s-a intamplat sa te compari cu altcineva si sa nu iti faca bine comparatia?

M.C.: Admir pe oricine munceste, pe oricine lasa ceva bun in urma lui si ma poate invata ceva, admir tot ceea ce este frumos, admir oamenii calzi, buni si zambitori. Admir viata in sine si momentele de fericire. Nu fac comparatii niciodata! Fiecare trebuie luat asa cum este!

Cum era copilul Malvina? Timid? Plin de umor? Creativ? Visator?

M.C.: M-ai descris foarte bine! Mama spune ca eram usor timida, dar si indrazneata in unele situatii, creativa, mult prea visatoare si in lumea mea, mereu zambitoare, cu o privire agera, harnica, dar mereu in ceea ce imi facea placere, descurcareata si curajoasa.

Visezi adesea?

M.C.: Visez uneori prea mult, mai ales in zilele in care nu am avut suficient timp sa ma destind sau sa-mi relaxez un pic mintea! Ma trezesc usor obosita, de parca as fi avut o viata dubla, insa mereu lumina zilei si gandurile pozitive imi refac buna dispozitie.