Un copil cu ADHD si niste parinti care protesteaza impotriva lui
Saptamana aceasta a avut loc un protest la o scoala din Pitesti pentru ca un elev cu ADHD (desi se pare ca nu are un diagnostic clar de ADHD) sa fie mutat la alta scoala. Presa a scris pe larg despre acest protest si parerile sunt impartite. Unii spun ca parintii au dreptate sa ceara siguranta copiilor lor, altii spun ca e un act clar de discriminare pe criterii de dizabilitate.
Azi, pe 21 octombrie, Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitati (CEDCD) a depuns plangere penala impotriva parintilor care au prostestat impotriva copilului, pe motiv ca este o incitare clara la ura.
Iata cum suna comunicatul:
Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitati (CEDCD) a depus astazi plangere la Parchetul de pe langa Judecatoria Pitesti, pentru infractiunile de santaj si incitare la ura sau discriminare, conform prevederilor Codului Penal impotriva a 4 parinti care au inteles sa isi foloseasca propriii copii si pe colegii acestora ca instrumente de ura impotriva unui copil cu dizabilitati.
Cazul lui Ionut se afla in lucru la CEDCD in prima jumatate a anului 2016, timp in care au fost realizate nenumarate demersuri pe cale administrativa de mediere a situatiei la nivelul ISJ Arges.
„Infractiunea de incitare la ura si discriminare impotriva unui copil pe criteriul dizabilitatii, dublata de propagarea de mesaje de intoleranta, umilire, ura si denigrare in spatiul public reprezinta un atac la dreptul la demnitate nu numai al minorului in cauza, ci a intregii categorii de copii cu dizabilitati din Romania, fapta pentru care cei responsabili trebuie sa raspunda penal“, spune Madalina TURZA, presedinte CEDCD.
ADHD, autism, sindrom Down si multa civilizatie
Reactiile la acest prostest sunt, cum era de asteptat, intens emotionale. Evident, cele mai fierbinti sunt pe social media. Sunt parinti care spun ca siguranta propriilor copii e mai presus de orice. Ca elevul-problema i-a amenintat pe copiii din clasa, ca e agresiv. Nu contest asta.
Spun, pur si simplu, ca solutia nu e indepartarea unui copil cu astfel de probleme din comunitate ci abordarea corecta (din partea tuturor celor afectati) a comportamentului sau agresiv.
Un proverb evreiesc spune: „Cand ai doar doua alternative e bine sa o alegi pe a treia.“ Cu alte cuvinte, cand se pune problema ramanerii sau a indepartarii copilului din comunitate, o a treia solutie trebuie cautata, pentru ca primele doua sunt insuficiente.
Cum fac altii? Pentru ca e de presupus ca nu doar la Pitesti sunt copii cu dizabilitati…
O doamna scrie pe Facebook: „Traiesc in afara tarii. Aici toti copiii cu ADHD, autism, sindrom Down si alte afectiuni merg la scoli normale. Copiii mei au in clasa fiecare 2 sau 3 astfel de copii. Fiecare clasa care are cel putin un astfel de copil are alocat un asistent care sta permanent la ore si ii ajuta pe copii nu numai sa se integreze, dar sa pastreze linistea sa inteleaga cerintele, sa manance tot etc….
Asadar aceste ore se desfasoara normal datorita acestui program guvernamental care distribuie asistenti in scoli. Toti colegii ii iubesc si ii ajuta pe copii insa la randul lor sunt copii si trebuie ajutati si ei sa inteleaga ce se intampla cu colegul lor si cum pot sa il ajute.“
Iata cum se preda umanitatea la altii. Iata, deci, si cum se poate rezolva. Desigur ca e o solutie costisitoare. Ca un asistent social sa stea atatea ore alaturi de un copil cu ADHD, sa-l supravegheze ca sa nu ii deranjeze pe ceilalti, ar costa mult statul. Dar este o solutie.
Alta solutie ar fi educarea parintilor, a profesorilor, a elevilor cu privire la nevoile acestor copii si la raspunsul comportamental pe care il pot avea ei cand un astfel de copil are o izbucnire.
Este o educatie buna pentru viata, in general, pentru ca mereu ne vom lovi de oameni cu probleme psihice si nu vom putea intotdeauna sa-i eliminam din grup.
Nu e nici moral, nici util pe termen lung. Cum scriam altundeva, viata nu e un camp cu flori, copiii vor intalni tot soiul de oameni si este bine sa invete sa reactioneze adaptativ atunci cand intalnesc astfel de nefericiti.
Ce ar trebui sa stie copiii si parintii de la scoala din Pitesti despre ADHD
ADHD este o tulburare de neuro-dezvoltare, care afecteaza mai ales copiii (desi multi spun ca sunt si adulti cu asa ceva) si se manifesta prin imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite actiuni. Multi psihiatri spun insa ca ADHD nu intruneste criteriile unei boli, deci nu e nevoie de medicamente.
Alti neurospihiatri spun ca prea e identificat rapid si peste tot acest ADHD, adica e supradiagnosticat. Cineva imi povestea de o verisoara din Canada care ii spunea, amuzata, ca in Canada „toti copiii neastamparati au ADHD si mamele lor le inghit pastilele…“
Cel mai probabil, copilul turbulent de la Pitesti are altceva. Istoricul sau medical e foarte dur si ar trebui reexaminat cu atentie. Insa, chiar si asa, daca certificatul medical din 2015 spune ca poate fi integrat in invatamantul de masa, asta ar trebui sa se intample.
Iar cei din jurul lui ar trebui sa isi dezvolte abilitatile de raspuns corect la asa ceva. Duhul blandetii, inteligenta emotionala, autocontrolul in situatii de criza.
Pentru ca noi toti, mai ales cei cu boli sau alte probleme, reactionam mult mai bine la blandete decat la agresivitate. Si pentru ca agresivitatea are darul de a se autoalimenta. Cine e lovit va lovi inapoi, si apoi tinta loviturii sale va riposta. Si tot asa… Oare asta vrem sa invete copiii nostri?!
Citeste si:
