Ce nu știu mamele despre alăptare și trebuie să afle

Știai că un copil născut natural și pus pe pieptul mamei, va începe să sugă fără niciun ajutor, în prima oră de la naștere? Laptele matern este cea mai bună hrană pentru bebeluș. Uite tot ce trebuie să știi despre alăptare.

 

 

Urmărește și:

De ce este alăptarea importantă din punct de vedere psihologic, atât pentru mamă, cât și pentru copil

Lucruri interesante despre copii și dezvoltarea lor

Atunci când rămâne însărcinată, femeia devenită mamă începe să se documenteze despre naștere, pregătește camera copilului, face numeroase planuri pentru viața în trei.

Alăptarea nu este întotdeauna între preocupările mamei, pentru că ea se gândește de mult ori că nu poate fi prea greu să alăptezi, trebuie doar să vrei să pui copilul la sân și totul va decurge firesc, natural.

Așa ar trebui să fie, toate mamele (cu foarte mici excepții de ordin medical) sunt capabile să alăpteze.

Totuși, în România, în anul 2011, doar 12,4% dintre mame alăptau până la vârsta de 6 luni.

Și asta nu pentru că nu își doreau, ci pentru că se lăsau pradă miturilor atât de frecvente și bine înrădăcinate în cultura noastră: nu mai am lapte, laptele meu nu este bun, nici mama nu m-a alăptat, așadar nici eu nu voi putea, și multe altele.

Ținând cursuri despre alăptare cuplurilor de viitori părinți și întâlnindu-i pentru consultanța în lactație la scurt timp după naștere, am reușit să identific o parte dintre lucrurile pe care orice femeie însărcinată ar trebui să le afle despre alăptare.

 

Informarea despre alăptare este esențială

Mamele trebuie să citească despre naștere și alăptare, și să învețe să discearnă sursele bune de cele dăunătoare. Să participe la cursuri ce promovează alăptarea și oferă sfaturi despre un start bun și o menținere a alăptării cât mai mult timp.

Mamele ar trebui să cunoască miturile cu privire la alăptare, dar să știe să le și demonteze. Din păcate, practicile medicale de la noi din țară încurajează în prea mică măsură alăptarea.

Intervin în buna desfășurare a acesteia prin recomandarea unui mare număr de operații cezariene, prin separarea mamei de copil, prin alăptarea la program fix, prin oferirea cu prea multă ușurință a suplimentului de lapte praf cu biberonul, prin renunțarea prea rapidă la alăptare, în condiții în care ea poate fi totuși menținută.

Promovarea laptelui praf este atât de agresivă, încât mulți cred că nu se poate fără el. O mama informată va ști cum să acționeze pentru a depăși aceste obstacole.

Încrederea este poate la fel de importantă ca și informarea. Alăptarea este un act natural, mamele și copiii știu ce au de făcut, instinctele sunt înscrise în arhicerebel, creierul vechi'.

Nou-născutul provenit dintr-o naștere nemedicalizată și pus pe pieptul mamei, se va târî singur la sân și va începe să sugă, fără niciun fel de ajutor, doar datorită instinctului de supraviețuire, ghidat de miros și de alți stimuli, și va face asta în prima ora după naștere, numită ora magică'.

Informația există sub formă de instinct și la mamă, dar este afectată de tot ceea ce aude de la rude, prietene sau surse incerte.

O mamă conștientă de super puterea pe care o deține, aceea de a produce cea mai bună hrană pentru puiul ei, se va lupta cu sistemul, cu miturile, și va reuși.

La cursurile pe care le țin fac un mic test, în urma unei observații ale mele: ofer un bebeluș', un manechin, câtorva viitoare mame din sală, și le rog să îl așeze ca și când l-ar pune la sân.

Majoritatea îl pun instinctiv pe mâna dreaptă inițial, indiferent că sunt stângace sau dreptace. Eu cred că ele știu instinctiv că pe acea parte bebelușul se va liniști mai ușor, pentru că aude bătăile inimii mamei, atât de cunoscute din burtică. Așadar, sunt venite la curs pentru a învăța ceva ce eu cred că știu deja.

 

Consultanții în lactație pot rezolva aproape orice problemă legată de alăptare

Dacă informarea și încrederea nu sunt suficiente, atunci mamele trebuie să știe că există consultanții în lactație.

Sunt persoane cu studii medicale, ce urmează un curs special de lactație cu o durată de 90 de ore, și care, după efectuarea a 1000 de ore de practică in lactatie, se pot înscrie la un examen internațional pentru acreditare, examen ce pune în dificultate pe oricine.

Consultantul în lactație face parte din echipa medicală, are rolul să colaboreze cu ginecologul, cu moasa, cu neonatoloul sau pediatrul, cu medicul de familie și cu orice specialist ce se ocupă de cuplul mamă-copil alăptat.

Din păcate, la noi în țară încă nu se întâmplă așa, dar sperăm să se întâmple curând. Totuși, consultantul în lactație poate oferi sprijin mamei care îl solicită și poate rezolva aproape orice problemă legată de alăptare.

Există soluții pentru creșterea producției de lapte, atunci când sugarul nu ia bine în greutate, pentru trecerea la sân a unui copil obișnuit cu biberonul, pentru depășirea unei boli a mamei fără întreruperea alăptării, pentru alăptarea unui copil adoptat sau a unui copil cu probleme medicale, și pentru multe altele.

Cu cât mama apelează la ajutor specializat mai repede, cu atât problema se rezolvă mai ușor.

Așadar, e important pentru viitorii părinți să se informeze despre alăptat, să aibă încredere că vor reuși în ciuda piedicilor întâlnite, să nu plece urechea la mituri și să ceară ajutorul consultantului în lactație pentru orice dificultate întâlnesc.

Și astfel vor putea să se bucure de toate beneficiile pe care alăptarea le aduce copilului, mamei și întregii familii. Chiar dacă uneori e dificil, merită efortul.

 

 

Ilinca Tranulis, medic pediatru, Clinica de Alăptare

 

 

Foto: 123rf.com

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comentează și tu
Recomandări
Violența domestică: Importanța desprinderii la timp dintr-o relație toxică
Violența domestică: Importanța desprinderii la timp dintr-o relație toxică

Cynthia Loris, artist plastic și o femeie care s-a confruntat cu volența domestică, are un singur sfat pentru femeile care trec prin acest calvar: să plece de la prima palmă. Nu există speranță, nu există siguranță și liniște alături de un agresor. Iată câteva îndemnuri și mărturisiri.

Citeste
Violența domestică: Nevoia de a cere și primi ajutor
Violența domestică: Nevoia de a cere și primi ajutor

O persoană care se confruntă cu violența domestică are nevoie de ajutor, este un lucru cert. Iar resursele sunt de la ordin de restricție, la căutarea unui adăpost în care se poate retrage, departe de agresor. Lucrurile nu se întâmplă astfel, însă. Stăm de vorbă cu Cynthia Loris, artist plastic și o femeie care s-a confruntat cu volența domestică.

Citeste
Violența domestică: Nocivitatea remușcărilor unui agresor
Violența domestică: Nocivitatea remușcărilor unui agresor

Deseori, persoana supusă unei relații abuzive ajunge dependentă de agresor, trăiește pentru momentele în care acesta își cere scuze și promite o viață normală, frumoasă. Evident, mai devreme sau mai târziu, reapar violența verbală și fizică, iar ciclul se repetă, perpetuând violența domestică. Stăm de vorbă cu Cynthia Loris, artist plastic și o femeie care s-a confruntat cu volența domestică.

Citeste
Ce nu știu mamele despre alăptare și trebuie să afle
Ce nu știu mamele despre alăptare și trebuie să afle

Știai că un copil născut natural și pus pe pieptul mamei, va începe să sugă fără niciun ajutor, în prima oră de la naștere? Laptele matern este cea mai bună hrană pentru bebeluș. Uite tot ce trebuie să știi despre alăptare.

Citeste
Violența domestică: Cum se ajunge de la afecțiune la agresivitate
Violența domestică: Cum se ajunge de la afecțiune la agresivitate

Cynthia Loris, artist plastic și supraviețuitoare a violenței domestice ne povestește despre captivitatea într-o relație toxică.  Vorbim despre legătura dintre violența domestică și educația primită de femei cu privire la căsătorie, despre traumele din copilărie, agresivitate și formele de abuz cu care ne putem confrunta. Câteva informații, spuse din suflet, din perspectiva unei victime și […]

Citeste
Cum se maturizează copiii încărcați cu prea multe responsabilități
Cum se maturizează copiii încărcați cu prea multe responsabilități

Copiii care de mici, rămași cu un părinte singur, au fost puși să contribuie la creșterea fraților sau grijile familiei, la maturitate, poate ajunge chiar să refuze să devină părinte. Este ceea ce numim sterilitate psihologică. Altfel, dacă devin părinți, ei vor transmite copiilor lor suferințele resimțite în propia copilărie. Mai multe informații de la Otilia Mantelers, psiholog, specialist în parenting.

Citeste