Ce să faci pentru depistarea virusului HIV
Infecția cu HIV nu este o fatalitate, dar cu cât știi mai repede, cu atât mai bine. Atenție! Nu e de ajuns un singur test pentru a depista boala. Iată ce trebuie să faci.
Urmărește și:
Cum să măsori corect tensiunea
HIV nu este sinonim cu SIDA: seropozitivitatea (infecţia cu HIV) nu este în sine o boală. Infecţia cu HIV, nediagnosticată şi netratată, poate duce în timp la declanşarea bolii denumite SIDA (sau sindromul imunodeficienţei dobândite).
Este extrem de important testul prin care se depistează dacă există sau nu infecţia HIV: cu cât depistăm mai devreme prezenţa virusului în organism, cu atât sunt mai mari şansele de a controla, de a preveni ravagiile pe care el le poate face. Mai mult, persoana infectată îi poate proteja pe cei din jurul său.
Există mai multe tipuri de teste, fiecare cu avantajele şi dezavantajele sale. Cele mai accesibile (în sensul de ieftine) sunt testele rapide, care presupun depistarea anticorpilor, adică a „soldăţeilor” care luptă cu virusul HIV.
Un rezultat negativ nu înseamnă că nu ai HIV
Înseamnă doar că nu au fost depistaţi anticorpi contra virusului. Cum apariţia anticorpilor contra virusului HIV poate dura undeva între 3 şi 6 luni, practic, un test negativ ne spune doar că ce s-a întâmplat în viaţa ta până acum vreo jumătate de an nu te-a expus la HIV!
Din acest motiv, este extrem de important să repeţi testul acesta la fiecare 6 luni sau un an.
Iar un rezultat pozitiv trebuie întotdeauna interpretat cu prudenţă: există unele situaţii în care testul este fals pozitiv. N-am să te mint: posibilitatea unui rezultat fals pozitiv este de doar 4:1000 – dar nu este zero.
Motiv pentru care întotdeauna se recurge la teste cu un grad de precizie ridicat – dar care teste sunt mult, mult mai scumpe – pentru a confirma dacă este sau nu vorba despre o infecţie HIV.
Nu în ultimul rând, depistarea unei eventuale infecţii HIV nu trebuie în niciun caz privită ca o fatalitate.
Dacă în jurul anului 2000 speranţa de viaţă pentru o persoană depistată cu HIV la vârsta de 20 de ani abia ajungea la 36 de ani, speranța de viață a urcat rapid în 2007 până la 51 de ani.
Mai mult, un studiu din 2015 arată că o persoană depistată şi tratată corect la 20 de ani are toate şansele să ajungă la o vârstă de 89 de ani – mult peste speranţa de viaţă a populaţiei în general!
Răzvan Trașcu, medic de familie
Foto: 123rf.com
