Cum să-ți accepți defectele
Te judeci foarte mult? Ai senzația că nu faci nimic bine, pui presiune pe tine și sunt momente când parcă nu te mai iubești deloc? Iată cum poți să-ți accepți defectele.
Alex Căciuloiu, psiholog și psihoterapeut
Primul pas în a ne accepta defectele este să vorbim despre ele cu cei din jur: partener, familie, prieteni sau poate un psiholog.
Vorbind despre aceste defecte, vom trece peste mecanismul negarii și ne vom da seama de emoțiile puternice pe care le asociem acestora: furie, rușine, vinovăție, tristețe.
În al doilea rând, uneori ajută să regândim defectele ca fiind trăsături fizice sau de personalitate ce ne diferențiază, ne deosebesc prin individualitatea pe care ne-o provoacă.
De ce spun asta: odată ce devenim conștienți de individualitatea noastră și de aportul defectelor în ea, putem în sfârșit să trăim așa cu cum suntem, cu defecte și calități, diferite de ale celor din jur.
Al treilea pas este toleranța: ajungem să ne toleram, să ne împăcăm cu defectele, neajunsurile noastre și să ne construim viața ținând cont și de ele, fără să le lăsăm să fie tot ceea ce ne definește ca persoană.
Pe măsură ce ne permitem să le explorăm și le cunoaștem, vom știi ce aduc ele în plus în viața noastră și care sunt provocările la schimbare și dezvoltare pe care le aduc cu ele.
Urmărește și:
5 convingeri la care poți renunța
Autosabotarea: 7 obiceiuri proaste de care trebuie să scapi imediat
Livia Căciuloiu, psiholog și psihoterapeut
Cu toții avem vulnerabilități și defecte: unii dintre noi sunt mai conștienți de ele, alții mai puțin. Cu siguranță ele nu spun prea multe despre noi ca întreg.
Pentru a-ți accepta defectele sau vulnerabilitățile aș spune eu, este important să conștientizezi că evaluarea lor ține, pe de o parte, de felul în care te percepi tu pe tine în relație cu ele. Apoi mai ține de criteriile pe care le folosești în autoevaluare.
Deci, întrebările mele pentru tine ar fi: Cum ai ajuns să îți consideri acele vulnerabilități defecte? Ce fel de criterii folosești în autoevaluare? Îți aparțin toate?
Dacă mă evaluez prin ochii și criteriile celorlalți, nu voi putea avea grijă de vulnerabilitățile mele pentru că „ceilalți” or să se tot schimbe, și criteriile, odată cu ei.
Dar dacă mă uit cu atenție la mine și îmi înțeleg, pentru început, părțile vulnerabile, voi afla care îmi sunt nevoile și îmi voi putea asuma un plan de îngrijire și de dezvoltare.
Așadar privește-te cu îngăduință și acceptare pe tine, ca întreg. Iar dacă sunt aspecte pe care dorești să le schimbi, poți începe să lucrezi cu tine, și nu împotriva ta.
Foto: shutterstock.com
