De ce nu e sănătos pentru copil să rămâi într-o relaţie nepotrivită
Pentru un copil mediul în care crește și se dezvoltă este esențial pentru întreaga lui viață. Știind ce influență are asupra lui relația pe care o trăiești, în prezența lui, cu tatăl, ce ai alege pentru sănătatea copilului? Iată câteva sfaturi pentru cei ce se regăsesc într-o… relație nepotrivită.
Citește și:
Parenting: 5 tipuri de părinți toxici
Tații distanți și impactul lor asupra cuplului și copilului
Acum 15-20 de ani era mult mai înrădăcinată ideea că este bine ca un cuplu să rămână împreună de dragul copiilor.
Deşi în familie erau certuri, tensiuni, chiar şi agresivitate fizică sau psihică, de cele mai multe ori mamele, (căci statistic vorbind, ele erau cele care luau decizia e a rămâne sau a pleca dintr-o relaţie toxică) alegeau să rămână, pe motiv că e mai bine pentru copil. Nimic mai greşit!
Alegerea era de cele mai multe ori despre ele şi despre neputinţa lor de a o lua de la capăt, fricile lor că nu se vor descurca singure şi tot aşa. În nici un caz despre bunăstarea copilului. În mod real, copiii sunt afectaţi dacă cresc într-un astfel de cuplu.
Nu te poţi certa pe silenţios şi nici cu zâmbetul pe buze. O ceartă vine cu ţipete, tensiuni, cuvinte colorate, să nu mai vorbim de reproşuri sau chiar învinuiri în care este implicat şi copilul „nu vezi că îl afectezi pe copil, nu te gândeşti la el deloc…”.
Oricât vrea cuplul să se ferească, copilul simte, vede şi aude. Este teribil pentru ei să trăiască într-un mediu plin de tensiuni, în care unul stă într-o cameră şi celălalt în altă cameră, comunicându-și doar lucrurile necesare, eventual pe un ton ostil.
Copilul nu va ști pe cine să consoleze sau dacă să facă ceva. Poate să devină confuz şi, desigur, se poate învinui.
Modelul de iubire
Într-un cuplu unde nu există tandreţe, bucurie, râsete, timp petrecut împreună cu familia, activităţi educaţionale şi amuzante, dar există certuri, partenerii comentează răutăcios unul despre celălalt (am auzit zilele trecute în supermarket “maică-ta e mereu nehotărâtă şi ne târăşte pe toţi prin supermarket câte două ore”) ce să înveţe copii despre relaţii?
Cum să înveţe colaborarea? Cum să înveţe să negocieze cu deschidere? Cum să înveţe că e normal să avem diferenţe de opinie şi preferinţe diferite, dar putem negocia?
Cum să înveţe că un cuplu e o echipă, că nu sunt în concurenţă, nu e despre cine are dreptate ci despre a construi o viaţă frumoasă împreună?
Dragi părinţi, uitaţi-vă la odrasla voastră acum, poate are 4-5 anişori sau poate e adolescent/ă, şi imaginaţi-vă că peste câţiva ani ar veni şi v-ar spune că este profund nefericită, că trăieşte într-o relaţie abuzivă (atenţie, abuziv nu în seamăn neapărat fizic, poate fi şi abuz psihic foarte subtil – de tipul eşti constant nemulţumit de celălalt şi îl critici fără să îi spui nimic bun) că se duce la culcare în lacrimi mai toate serile. Ce i-aţi sfătui? Să rămână sau să plece?
Motive sănătoase pentru care să ieși dintr-o relaţie nesănătoasă
Copii care trăiesc într-un mediu nepotrivit au performante şcolare scăzute. Ei nu îşi dezvoltă abilităţile de a relaţiona sănătos cu ceilalţi şi nici capacitatea de management al conflictului – lucru care îl va afecta inclusiv în viaţa profesională.
Copilul creşte într-un mediu nesigur şi îi cresc şansele că mai târziu să dezvolte anxietate sau depresie.
Copiii pot fi afectaţi și în zona sănătăţii fizice, când părinţii se ceartă cei mici eliberează hormonul stresului care interferează cu dezvoltarea lor fizică şi intelectuală.
O scurtă clarificare
Înainte de a lua în considerare orice studiu despre cât de rău îi e unui copil într-o căsnicie nepotrivită, este important să evaluăm bine relaţia/căsnicia noastră.
Dacă se poate repara şi relua spiritul colaborării şi al iubirii, atunci ne putem lupta pentru relația noastră.
O familie sănătoasă nu înseamnă că la prima ceartă mai gravă îmi iau jucăriile şi plec. Conflictul şi discuţiile în contradictoriu sunt bune şi conduc către progres dacă sunt abordate cu maturitate, seriozitate, deschidere, colaborare.
Câteva întrebări care ne pot ajuta:
Am făcut ce mi-a stat în putinţă să discut şi să mă reconectez la celălalt?
Sunt dispus să investesc timp şi efort să fac această relaţie să funcţioneze/ să devină sănătoasă? Partenerul meu e dispus?
Sunt dispusă să am un comportament deschis şi să îi explic copilului că mami şi tati trec prin nişte dificultăţi pe care încearcă să le rezolve (fără să adaug „de dragul lui” ca să nu pun presiune pe copil)?
Dacă totuşi răspunsul este nu, atunci despărţirea poate fi răul cel mai mic. Până la urmă, aşa cum spune Dr. Michelle New, Clinical and Child Psychologist, fondatoare a clinicii pentru copii Kentlands Kids, care a derulat multiple cercetări în această arie, până la urmă ca un copil să crească frumos şi sănătos are nevoie de dragoste, siguranţă, disciplină şi acces la ambii părinţi, chiar dacă aceştia sunt separaţi.
De Viviana Andone, psihoterapeut, psihoterapie individuală, dezvoltare personală, consiliere, terapie de cuplu şi de grup.
www.vivianaandone.ro
Tel: 0742.401.900
Foto: shutterstock.com
