De ce singurătatea dăunează grav sănătății
Se spune că omul este un „animal social“, care suferă dacă este izolat de semenii săi. Iată de ce ajungem să ne izolăm și care sunt efectele singurătății în plan emoțional sau chiar fizic.
Singurătatea este o stare emoțională care apare ca urmare a perceperii propriei izolări. Pentru fiecare, singurătatea înseamnă altceva, unii o pot privi ca pe o oportunitate de reconectare cu sine, pentru alții este greu de gestionat și aduce suferință.
Dacă nu percepem izolarea, dacă nu o conștientizăm, nu vorbim de sentimentul de singurătate. Totul ține de modul în care am fost crescuți să privim singurătatea sau de felul cum ne-am acomodat noi cu ea în momentele în care ne „vizita“.
Ce înseamnă că ne-am acomodat? Simplu. Cândva, am trăit-o și am simțit ceva și, în funcție de acea emoție, interpretarea noastră asupra situației va diferi. Dacă emoțiile au produs lucruri pozitive și sentimentele noastre vor fi la fel, reciproca fiind, evident, valabilă.
Singurătatea ca formă de evitare
Uneori, alegem să ne izolăm de partener, prieteni, familie, de colegi, pentru că vrem să evităm ceva. Atunci când suferim și nu vrem să fim văzuți, când ne-am certat cu cineva și ne este frică de respingerea sa sau orice altă situație din care am putea ieși în pierdere, sentimental sau ca imagine.
Izolarea preîntâmpină acel lucru de care ne este teamă, dar nu e o soluție pe termen lung. Pe termen scurt, doar ne dă timp să conștientizăm ce ne trebuie. Mai departe de atât nu mai este funcțională și nici nu e sănătoasă.
Citește și:
De unde vine sentimentul imposturii
Cum gestionăm corect emoțiile puternice
Impact emoțional
Dacă perioadele de singurătate depășesc o limită decentă sau devin o regulă în viața ta, e posibil ca emoțional să nu fii tocmai bine. De ce?
Pentru că noi, oamenii, suntem ființe sociale, avem nevoie de interacțiuni umane, care ne ajută să ne dezvoltăm, să ne simțim bine, să fim conectați.
Conectarea înseamnă mai mult decât companie, înseamnă acceptare din partea celorlalți, înseamnă nevoie îndeplinită.
Dacă în mod preferențial vrei să fii singură, întreabă-te ce anume se întâmplă în viața ta, așa încât să îți dorești asta. Dacă sunt și alte semnale, precum lipsa somnului, apetitului sau, pur și simplu, ești cuprinsă de o lentoare de nerecunoscut, este posibil să fii în depresie.
Depresia vine la pachet și cu retragerea socială din majoritatea activităților pe care le făceai în mod normal. Așa că, atenție!
Efectele singurătății în plan fizic
Da, singurătatea tinde să aibă efecte și în planul fizic. Unul dintre ele este dezechilibrul serotoninei, unul dintre neurotransmițătorii care reglează starea de fericire.
Aceasta însă mai reglează și apetitul, dispoziția, somnul și procesul de vindecare a rănilor! Astfel, dacă știi că ești bolnav, dacă trebuie să te vindeci de o răceală sau te doare capul, ar fi de preferat să fii în compania cuiva și să nu folosești scuza că nu ești „în apele tale“, tocmai pentru a evita contactul care-ți face bine.
Uită-te la bunicii care locuiesc singuri, pe ei totul îi doare! Singurătatea a condus la acel dezechilibru despre care vorbeam și, astfel, o resimt în corp.
Acesta este și motivul pentru care, dacă urmează să suferi o intervenție chirurgicală majoră, primul lucru care contează după operație este ca cineva să aibă grijă de tine.
Caută socializarea!
Lucrezi de acasă, stai până târziu la serviciu, stai singură cu copilul acasă? Conștientizează cât timp petreci singură! Noi avem trei vieți într-una: viața profesională, de familie și cea personală.
Dacă în majoritatea ipostazelor, a rolurilor pe care le ai (adică de mamă, soție, iubită, soră, bunică, etc.) faci lucrurile singură, ar fi indicat să faci ceva și pentru tine.
Asta înseamnă să ieși din rutină, să îți faci planuri, să-ți impui ca măcar trei ore pe săptămână să ieși și să socializezi. Alarma telefonului poate fi de ajutor.
Te anunță când să-ți suni o prietenă ca să mai stați de vorbă ori să stabiliți o întâlnire. Pregătiți o ieșire la film, la cafea, la cumpărături, la orice îți face plăcere.
Fă pași mici la început și cu siguranță vei dori mai mult data viitoare. S-au făcut studii care atestă că avem în creier neuroni specializați pentru singurătate.
Adică, ori de câte ori ești singură, ei îți transmit semnale că trebuie să faci ceva, și dacă nu iei măsuri, atunci intervin acele emoții precum tristețea și toți „prietenii“ ei.
Tehnologia ne sabotează
Astăzi, în epoca tehnologică, ne lovim de un fenomen alarmant. Oamenii au început să trăiască mai mult pe social media decât în realitate. Rețelele de socializare ne îndrumă către o viață în care vrem să le arătăm celorlalți cât de intens și frumos trăim noi, uitând, practic, să o facem.
Suntem la un clic distanță de a afla orice ne trece prin cap și că tehnologia facilitează, în mod vădit, însingurarea. Pentru ce să mai ieși la cinema, dacă ai canale speciale de filme și seriale?
Pentru ce să mai suni un vechi prieten, ca să vezi ce mai face, când poți, mult mai simplu, să îl cauți pe Facebook și ai aflat tot ce te interesa.
Social media ne oferă șansa să fim în vizorul lumii și, cum suntem un popor crescut cu rușinea de mână, din teama de a nu fi acceptați, avem tendința să postăm numai acele lucruri care ne pun într-o lumină bună.
Cum altfel să primim validare, dacă nu printr-o imagine pe care o cizelăm după bunul plac al societății? Și, așa, se naște sentimentul de izolare de propria persoană.
Cine ești tu cu adevărat pălește în detrimentul imaginii pe care vrei să o afișezi. Cea mai gravă formă de singurătate este singurătatea cu propria persoană, pe care nici nu o mai recunoști.
Timp de gândire
Se întâmplă ca, uneori, să vrem să fim singuri. Sună ciudat, însă este și asta o posibilitate, și ea este firească. Dacă simțim că vrem să nu interacționăm uneori cu cei din din jurul nostru, este normal atât timp cât nu devine o obișnuință.
Avem nevoie de timp cu noi înșine, să ne punem ordine în gânduri sau, de ce nu, doar să stăm în pat și să citim o carte bună. La polul opus, unii oameni dau totul tuturor. Sunt mereu înconjurați de cineva care vrea ceva de la ei.
Lucrează excesiv de mult, își iau munca și acasă, au mereu grijă de toți din familie, mai puțin de ei înșiși. În acest caz, momentele de solitudine sunt mai mult decât necesare, sunt acele momente de reconectare cu sinele, în care lași la ușă tot ce nu-ți aparține.
E indicat să stai și singur, să îți asculți propriile gânduri și dorințe. Oamenii de știință spun că persoanele care preferă uneori singurătatea și nu se plictisesc, au un IQ mai mare decât media.
Psihologic vorbind, cei care nu au probleme să petreacă timp ei înșiși, au o stimă de sine ridicată. De ce? Atunci când vrei să stai tu cu tine, înseamnă că te placi!
Indiferent de situație, că te bucuri de singurătate sau nu te simți confortabil cu ea, singurătatea este necesară din punctul de vedere al evoluției.
Ajută la creșterea personală sau ne dă un semnal de alarmă că trebuie să căutăm compania altor persoane. Numai așa am putut supraviețui ca specie: împreună!
De Ana Pantazescu-Ana, psihoterapeut cognitiv-comportamental, cu formare complementară în terapia schemelor cognitive și terapie sistemică de cuplu și familie, tel.: 0745042389, www.anapantazescuana.ro
Foto: Shutterstock
