Despre rezoluții, schimbări și obiective realizabile

Suntem tentați ca la început de an să (re)întocmim o listă de rezoluții. Deseori, regăsim pe ea aceleași obiective și schimbări cu care nu am avut prea mare succes în anii trecuți. Ce avem de făcut pentru a avea succes cu planurile noastre, aflăm de la psihoterapeutul Ștefania Voia.

Citește și:

Rezistenta la schimbare: cauze si solutii

Unde greșim când stabilim lista de rezoluții

 

Psychologies: Cum învățăm să ne propunem schimbări și obiective realizabile?

Ștefania Voia: Atunci când îmi propun să fac ceva ce mă împlinește și mă face să fiu autentic cu mine, motivația interioară există. O fac pentru că rezonează cu mine, cu valorile și principiile mele.

Nu este obligatoriu să ne facem o listă de rezoluții doar de anul nou, ci atunci când simțim că suntem pregătiți pentru asta.

Pentru a ne propune schimbări este important să fim conștienți de necesitatea acelei schimbări, să fim convinși că ea este necesară.

După ce am decis că vrem o schimbare avem nevoie să păstrăm contactul cu realitatea, adică schimbările să țină cont de contextul vieții noastre și de resursele noastre. Acest lucru înseamnă să fim sinceri cu noi înșine și să ne acceptăm minusurile dar și plusurile.

Să avem un dialog intern prin care să ne clarificăm de ce ne dorim acele schimbări, dacă ele răspund nevoilor noastre, dacă motivația noastră este dintr-o zonă de dezvoltare sau din frică, sunt alte aspecte importante.

Este mai greu să realizez un obiectiv idealist sau care reprezintă un standard foarte înalt. Decalajul între ceea ce eu vreau și cadrul vieții mele nu trebuie să fie foarte mare.

Obiectivele propuse este bine să fie suficient de motivante. Asta înseamnă să nu fie nici prea ușor de realizat, deoarece mă pot plictisi și va deveni demotivat, dar nici prea grele, pentru că pot renunța din cauza unei dificultăți prea mari.

Spre exemplu, dacă vreau să slăbesc 10 kg, mă pot întreba care este timpul optim, realist în care pot face această schimbare astfel încât să nu mă frustrez prea mult, dar nici să mă plictisesc și să renunț pe parcurs.

 

Psychologies: Cum implementăm, treptat, o schimbare, pentru a ajunge la rezultatul dorit?

Ș. V.: Pentru a ne putea ține de obiectivele propuse, vom stabili timpul acordat până la realizarea lor, iar apoi le vom împărți în alte obiective dar mai mici și mai dese.

Dacă, spre exemplu, am șase luni la dispoziție să învăț o limbă străină, voi defalca acest obiectiv major, în alte obiectie mai mici, să spunem lunare. Ce îmi pot propune eu să fac în fiecare lună pentru a contribui la obiectivul meu mare?

Odată stabilite aceste obiective lunare, pot stabili unele săptămânale și apoi zilnice. Fiecare obiectiv stabilit va fi în acord cu cadrul său, astfel îmi pot propune să conversez 15 minute zilnic, nu două ore, dacă timpul nu îmi permite asta.

Dacă am în față un obiectiv săptămânal, mă voi concentra pe acela, păstrând în minte unde îmi doresc să ajung.

Pentru a ne crește motivația pe perioada alocată este recomandabil să ne și recompensăm cu ceva ce ne aduce bucurie, nu cu lucruri ce ne pot consuma și mai tare. În acest fel vom percepe efortul nostru ca fiind echitabil.

 

Psychologies: Ce valori mai importante, inclusiv în relația cu sine, ar trebui prioritizate cu orice ocazie, nu doar începutul de an?

Ș. V.: Valorile care trebuie prioritizate sunt cele care sunt ale noastre, care rezonează cu noi înșine, nu cu alții. Nu putem renunța la ceva ce reprezintă o valoare pentru noi.

Dacă o facem pe moment, nu o putem întreține pe termen lucru, deoarece asta ar crea un conflict interior mult prea mare și ar duce la dezechilibre.

A fi în contact cu noi ne va ajuta să descoperim care sunt acele valori și principii după care ne ghidăm viața și care ne influențează deciziile. Nu trebuie să fie aceleași cu ale altora.

Prioritate va avea ceea ce răspunde nevoilor noastră de bază, mai ales acelora emoționale. Dacă nu sunt într-o zonă de siguranță, nu pot să îmi asum o schimbare, deoarce o voi face din frică, nu dintr-o zonă de asumare a unui risc calculat și din dorința de explorare.

 

De Ștefania Voia, psihoterapeut

psiholog@stefaniavoia.ro

Tel.: 0726.191.255

www.stefaniavoia.ro

A consemnat Iulia Bârcă

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Despre rezoluții, schimbări și obiective realizabile
Despre rezoluții, schimbări și obiective realizabile

Suntem tentați ca la început de an să (re)întocmim o listă de rezoluții. Deseori, regăsim pe ea aceleași obiective și schimbări cu care nu am avut prea mare succes în anii trecuți. Ce avem de făcut pentru a avea succes cu planurile noastre, aflăm de la psihoterapeutul Ștefania Voia.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste