Unde greșim când stabilim lista de rezoluții

De multe ori planificăm mai mult decât „putem duce', iar începutul de an este momentul propice pentru a ne visa mai slabi, mai plini de succes sau de bani, mai sociabili și, de ce nu, mai iubiți. Dar oare ne gândim la ce anume ne-a împiedicat să ne atingem aceste obiective în anul ce a trecut? Sau de ce anume revenim la aceleași rezoluții? Răspunsuri de la psihoterapeutul Ștefania Voia.

Citește și:

Nu lăsa gândurile să îți saboteze propriile planuri și obiective

Despre rezoluții, schimbare și obiective realizabile

 

Psychologies: De ce sosirea unui an nou aduce cu sine euforia rezoluțiilor? Ce anume ne determină să ne propunem schimbări acum?

Ștefania Voia: Pare un moment oportun să ne întocmin o listă de obiective pe care ne dorim să le atingem în anul ce vine, întrucât noul an ne sugerează ideea unui nou început și are o rezonanță de optimism în mințile noastre.

Este ca o nouă șansă care ni se așterne în față, una în care avem ocazia să aducem schimbări în viețile noastre.

Desigur, aceasta este o asociere pe care o facem, deoarece schimbări putem face oricând, atâta vreme cât suntem hotărâți.

Faptul că un an se încheie este pentru mulți dintre noi un moment bun de reflectare, în care ne acordăm un timp mai mic sau mai mare pentru a trece prin mintea noastră evenimentele importante pe care le-am traversat în cele douăsprezece luni care tocmai s-au încheiat.

Asta ne pune față în față cu noi înșine dar ne face poate mai conștienți de trecerea timpului.

Realizarea mai mult sau mai puțin conștientă a faptului că timpul nostru este limitat, că s-a mai scurs încă un an, poate stârni o anxietate legată de un adevăr existențial și anume acela că timpul se scurge doar într-o singură direcție.

Astfel, motivația rezultă din teama că unele lucruri pe care ni le-am propus nu au fost realizate încă și se poate naște întrebarea dacă le vom realiza vreodată.

 

Psychologies: Ce șanse de reușită au rezoluțiile de început de an?

Ș. V.: Dacă rezoluțiile pentru noul an sunt în acord cu ritmul vieții noastre și vin ca o decizie izvorâtă din interiorul nostru, sunt șanse mari ca ele să fie transformate în realitate.

Asta deoarece decizia de schimbare a fost luată deja în interiorul nostru, iar faptul că se întâmplă în preajma Anului Nou este doar o sincronizare.

Șansele  rezoluțiilor de început de an cresc atunci când ele sunt susținute de o motivație interioară puternică. Simplul eveniment festiv din exterior nu reprezintă automat o motivație per se.

Schimbările sau lucrurile pe care ni le propunem să le aducem în viețile noastre presupun acțiuni și comportamente concrete, iar acestea nu rezistă în timp dacă nu sunt corelate cu determinare și cu susținerea cognitivă și emoțională din spate.

„A mă apuca de sport' doar pentru că e o dorință mai veche pe care am tot amânat-o, este foarte posibil să nu fie o decizie asumată și în concordanță cu nevoile mele din acel moment.

 

Psychologies: De ce eșuează majoritatea rezoluțiilor noastre?

Ș. V.: Așa cum spuneam și mai devreme, unele din aceste rezoluții nu sunt cu adevărat susținute de o motivație interioară. Ele sunt formulate doar pentru că „așa știu eu că e dezirabil/ bine din perspectiva altora/ necesar la modul teoretic'.

Însă pentru a ajunge să și facem ceea ce știm că este bine, este recomandat să ne întrebăm dacă acelea sunt cu adevărat nevoile noastre sau dacă nu cumva punem o presiune pe noi de a fi într-un anume fel pentru a obține aprobarea celor din jurul nostru sau pentru a ne încadra în anumite tipare „ideale' pe care le avem în minte.

Rezoluțiile care nu sunt compatibile cu noi înșine la acel moment au șanse mai mici de a fi îndeplinite.

 

De Ștefania Voia, psihoterapeut

psiholog@stefaniavoia.ro

Tel.: 0726.191.255

www.stefaniavoia.ro

A consemnat Iulia Bârcă

Foto: shutterstock.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Unde greșim când stabilim lista de rezoluții
Unde greșim când stabilim lista de rezoluții

De multe ori planificăm mai mult decât „putem duce”, iar începutul de an este momentul propice pentru a ne visa mai slabi, mai plini de succes sau de bani, mai sociabili și, de ce nu, mai iubiți. Dar oare ne gândim la ce anume ne-a împiedicat să ne atingem aceste obiective în anul ce a trecut? Sau de ce anume revenim la aceleași rezoluții? Răspunsuri de la psihoterapeutul Ștefania Voia.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste