Manifestări în depresie și alte tulburări similare

Un număr mare de persoane suferă de depresie în zilele noastre, iar acest „demon al amiezii' este cea mai cunoscută patologie dar și cea mai frecvent greșit diagnosticată. Iată câteva informații în plus.

Citește și:

Cum ne putem ajuta sa iesim din depresie

De ce este recomandat să ne iertăm propriile greșeli

Diagnostic

Diagnosticul depresiei, așa cum se cunoaște, se referă la o stare emoțională încărcată de tristețe, un sentiment de amărăciune, o stimă de sine scăzută, o motricitate lentă, o dorință de a sta cât mai mult singur, departe de persoane.

Pe lângă sentimentul de inutilitate, depresia are în centru sentimentul de vinovăție, precum și pe cel al lipsei de valoare/importanță („eu nu merit – să fiu ajutat/înțeles/iubit').

Persoana cu depresie se simte deseori vinovată/responsabilă pentru un „rău' pe care crede că l-a făcut altcuiva: „m-a părăsit pentru că nu am făcut x lucru sau pentru că nu merit iubire' sau „… y a murit și eu nu am reușit să îl prețuiesc cât de mult aș fi vrut'.

În literatura de specialitate, depresia este împărțită în două categorii: depresie anaclitică și depresie introiectivă.

În cadrul depresiei anaclitice, persoana simte un gol interior (uneori lipsa unei persoane dragi), iar în cazul depresiei introiective vorbim despre o parte a persoanei care permanent se învinovățește.

Practic, în cazul depresiei introiective, persoana își repetă sieși: „E vina ta/ Trebuia să fi făcut x lucru…', etc., iar în cazul celei anaclitice persoana își spune: „Sunt singur/ă. E vina mea că sunt singur/ă. Dacă nu făceam x lucru, acum poate era altfel…/ Eu nu merit…'.

 

Variații ale tulburării

Depresia este foarte des diagnosticată pe baza celor enunțate mai sus, însă acest simptome pot face parte din diferite patologii.

În primul rând este important să vorbim despre tulburarea de personalitate obsesională sau OCD.

Pentru această patologie este definitoriu conflictul de ambivalență, adică faptul că o persoană încearcă să facă bine, dar mereu ajunge să facă rău.

O persoană care dorește să fie aproape de iubitul ei și să îi ofere tot ce își dorește el, ajunge într-un final să îl sufoce de atâta iubire, făcându-i mai mult rău decât bine. Depresia poate fi aici un element pronunțat.

În cadrul aceleiași probleme există o dorință foarte mare de control. Controlul pe care obsesionalul încearcă să îl forțeze asupra celor din jur este o apărare astfel încât să nu fie rănit el sau să nu fie răniți ceilalți.

Dacă persoana nu mai poate deține controlul, se poate scufunda în depresie, simțindu-și viața plutind în derivă.

Un soț obișnuia să se folosească de bani pentru a-și controla soția: îi dădea atât cât voia el,  o întreba pe ce îi cheltuiește, etc. În momentul când a rămas fără bani, el a intrat în depresie și se simțea mai mereu amenințat.

Pe de altă parte, narcisismul are un cuvânt de spus aici. Fanteziile pe care le are narcisicul se referă la idei de grandoare, de preamărire. Dacă realitatea se dovedește a fi prea crudă, poate resimți/manifesta depresie.

 

Tratament

În ceea ce privește tratamentul, încă din anii 1920 psihanaliza a început să teoretizeze și să vindece patologia.

Printre primii care au lucrat la acest lucru, pe lângă Sigmund Freud, s-a numărat Melanie Klein, Karl Abraham, iar munca lor este continuată permanent de către contemporani.

Astfel, persoanele care manifestă astfel de simptome pot opta pentru o terapie psihanalitică, astfel încât suferința să se diminueze și să dispară.

 

De Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist

Tel.: 0760.615.143

www.seeberger.ro

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Manifestări în depresie și alte tulburări similare
Manifestări în depresie și alte tulburări similare

Un număr mare de persoane suferă de depresie în zilele noastre, iar acest „demon al amiezii” este cea mai cunoscută patologie dar și cea mai frecvent greșit diagnosticată. Iată câteva informații în plus.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste