Cuplu: Nu știam că este vorba despre gaslighting

Știam că nu îmi este bine lângă el pentru că nu mă simțeam în siguranță. Totodată însă, începusem să mă îndoiesc de mine, iar asta mă îngheța. Eram într-o relație în care trăiam un gaslighting cumplit din partea lui. Mă făcea să mă îndoiesc de ce spun, fac și gândesc eu.

Citește și:

Poate sufăr de egoism cronic, dar o relație de cuplu nu face parte din filmul meu

După divorț m-am concentrat cel mai mult pe copii și comunicarea cu ei

 

Nu știu să cataloghez problemele de cuplu după patologii sau termeni cunoscuți în psihologie. Pentru a mă înțelege mai bine pe mine, am început să citesc pe acest subiect și așa am aflat că ceea ce se întâmpla în cuplul meu se numește gaslighting. Adică, pe românește, când partenerul tău te face să crezi că ai înnebunit. Și nu e așa.

Mi-am iubit mult partenerul. Era cu 15 ani mai mare decât mine și, cumva, îi acordam un plus de înțelepciune, îl vedeam precum partea mai matură și echilibrată a cuplului nostru. Asta și pentru că mereu era foarte calm, foarte calculat.

Eu sunt mai spontană, mai energică, mai agitată de fel. În timp, am început să amorțesc, să mă ascund și să simt cum mă sting.

Era o combinație între lucuri mărunte „ți se pare' – îmi tot spunea, și lucruri importante „nu am spus niciodată asta' sau „nu s-a întâmplat așa ceva'. Când auzi asta frecvent și cu ai cu cine altcineva decât cu tine să verifici realitatea… începi să ai îndoieli.

Mai ales când feed-back-ul acesta vine de la persoana iubită. De la cel în care ai încredere. Am crezut că o iau razna și chiar începusem să mă tem de vreo formă de demență, deși eram prea tânără pentru așa un diagnostic.

De schizofrenie mă temeam și mai tare. Țin minte și acum cum mă privea cu îngrijorare, uneori chiar iritare, când spuneam ceva sau povesteam ceva legat de noi.

Îmi repeta că e în mintea mea, că lucrurile nu sunt așa, că mi le imaginez sau mi se pare. Ajunsesem nu să afirm lucruri, ci să le prezint ca pe un soi de întrebări așteptând să văd dacă mi se confirmă sau nu.

El lipsea tot mai des de acasă – își găsise o iubită, iar eu mai aveam puțin și nu mai ieșeam deloc (să nu vorbesc prostii și să își dea vreun apropiat seama că am înnebunit).

Singurul lucru bun pe care l-am făcut fără să i-l spun a fost să mă duc la psiholog. A crezut că voi fi nebună cu acte și din cauza asta partenerul meu mă va părăsi.

Treptat, psihoterapeutul m-a ajutat să verific realitatea, să învăț să mă bazez pe ce știu eu că s-a întâmplat, ba chiar să țin un jurnal.

Așa am realizat cum se juca iubitul meu cu mintea mea. Așa am reușit să îl și părăsesc și să am grijă să mă vindec pe mine.

E crunt să realizezi că cel pe care îl iubești te-ar putea handicapa astfel, dar iată, eu sunt un caz. Pentru că am reușit să mă eliberez de el, aș spune că sunt un caz fericit.

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Fiica adoptivă a mătușii mele mă amenință cu moartea pentru că am grijă de mama ei
Fiica adoptivă a mătușii mele mă amenință cu moartea pentru că am grijă de mama ei

Fiica adoptivă a mătușii mele este dependentă de jocuri de noroc și droguri. Atunci când nu sterge mesele noaptea prin baruri, fură bani și se ocupă cu diverse înșelătorii. Pe mine mă amenință cu moartea pentru că îi țin mama în viață.

Citeste
Vârsta nu are importanță
Vârsta nu are importanță

Credeam că este doar o încurajare, dar vârsta nu are importanță când vine vorba despre lucrurile pe care ți le dorești să le faci.

Citeste
Divorțul părinților nu m-a afectat mai mult decât mă afectau ei ca părinți...
Divorțul părinților nu m-a afectat mai mult decât mă afectau ei ca părinți…

Am trecut prin divorțul părinților fără să știu prea bine ce mi se întâmplă. Erau și mai multe certuri și scandaluri, iar eu fie eram și mai ignorată, fie și mai pedepsită. La partaj, numai pe mine nu s-au „păruit”, în rest, a contat orice piesă de mobilier.

Citeste
Cuplu: Nu știam că este vorba despre gaslighting
Cuplu: Nu știam că este vorba despre gaslighting

Știam că nu îmi este bine lângă el pentru că nu mă simțeam în siguranță. Totodată însă, începusem să mă îndoiesc de mine, iar asta mă îngheța. Eram într-o relație în care trăiam un gaslighting cumplit din partea lui. Mă făcea să mă îndoiesc de ce spun, fac și gândesc eu.

Citeste
Poate sufăr de egoism cronic, dar o relație de cuplu nu face parte din filmul meu
Poate sufăr de egoism cronic, dar o relație de cuplu nu face parte din filmul meu

Uneori ajungi să te împrietenești prea bine cu singurătatea. Nu spun că ar fi neapărat un lucru bun, dar pentru unii dintre noi, este ceea ce am ales. Poate e egoism, dar este ceea ce vreau eu pentru mine.

Citeste
Mama avea grijă de mine... sau oare nu era chiar așa?
Mama avea grijă de mine… sau oare nu era chiar așa?

Mereu mi-am spus că mama a avut grijă de mine. Dar acum, stau să mă gândesc că și eu, la rândul meu, aveam grijă de ea. Oare este normal?

Citeste