Mama mă ajută să îmi cresc copilul, dar regulile le fac eu

Îmi place că mă pot baza pe mama mea în creșterea copilului și apreciez acest lucru. Chiar și așa însă, regulile le fac eu. Și nu a fost ușor să ajung aici.

Citește și:

Îmi plac tații care se implică în creșterea copilului

În familia noastră am fost mereu un fel de ajutor necalificat al surorii mele

 

Mama a crescut 3 copii și este firesc să aibă o experiență mult mai mare decât am eu, la primul meu copil. Și, probabil, singurul. Apariția Mariei, fiica mea, a fost o bucurie pentru mama care de mult timp își dorea să crească nepoți. Frații mei încă mai așteaptă, iar eu sunt prima care i-am oferit o nepoată.

De la a mă ajuta cu creșterea copilului însă și a dicta felul în care să îmi cresc copilul este o distanță imensă.

În primul rând au avut loc certurile. Dacă Maria plângea puțin în pătuț, mama dădea fuga să o ia în brațe. Nu îmi ignor copilul, dar nici nu sar în sus la primul semn.

Am citit multe despre frustrare și știu că o mică doză este necesară. În plus, dacă sar din orice, va căpăta obiceiul să plângă pentru a mă face să apar.

Mama nu a înțeles și îmi tot repeta că nu suportă să o audă plângând. Ok, nu este o plăcere. Și nu îmi las copilul să plângă, eu ignorându-l definitiv, pentru că vreau să îl educ prin frustrare!

Repet, încerc să găsesc singură măsura corectă a lucrurilor. Certurile cu mama păreau interminabile și porneau din aproape orice. Mă înfuriam și răspundeam cu furie, dar nu obțineam nimic. Deseori pleca supărată, mă acuza că nu mă interesează părerile ei și că nu o vreau în preajma copilului. O vreau în preajma copilului, dar regulile le fac eu.

Aproape doi ani de zile au fost necesari pentru ca mama să accepte condițiile, iar eu să pot să îi comunic ceea ce îmi doresc pe un ton calm și ferm.

I-am spus că prețuiesc ajutorul ei și că poate, uneori, chiar vreau să îmi povestească din experiențele trăite cu noi când eram copii, dar nu înseamnă că sfaturile sau experiența ei de viață devin literă de lege pentru mine.

De asemenea, i-am spus că este ocazia mea unică de a învăța să fiu părinte și vreau să o trăiesc. Știu că voi face greșeli, dar altfel cum învăț?

Oricum nu cred că există un regulament universal valabil despre cum îți crești cel mai bine copilul… Încă mai avem momente de negociere, încă ne mai certăm, încă mă mai înfurii uneori.

Treaba asta cu asertivitatea nu e chiar ceva ce faci în mod constant, indiferent de situație.

Dar mă bucur că am găsit curajul și resursele să am cu mama discuții sincere și deschise despre ce vreau eu pentru mine și copilul meu. Și da, înțeleg și nevoia ei de a fi implicată, de aceea și este alături de noi. Și nici nu voi nega vreodată cât de mult mă ajută. Dar este bine să stabilești niște limite încă de la început și să nu eviți discuțiile inconfortabile.

Foto: shutterstock.com

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Relația cu sine: De ce este important să te pui pe primul loc
Relația cu sine: De ce este important să te pui pe primul loc

Relația cu sine este deseori neglijată. Și nu înseamnă să îți iei rochia la care visai și nici să te răsfeți cu o păjitură în plus. Înseamnă, pur și simplu, să contezi pentru tine.

Citeste
Vreau să am grijă de tine, dar este mai important să știi tu să faci asta
Vreau să am grijă de tine, dar este mai important să știi tu să faci asta

În cuplu, este o virtute să ai grijă de partener, dar aceasta nu trebuie să preia din responsabilitatea pe care o are el față de propria persoană. Sunt aici să fac și pentru tine, dar nu în locul tău…

Citeste
Căsnicie: când nu ne despărțim din teama ca celălalt să nu cumva să fie fericit
Căsnicie: când nu ne despărțim din teama ca celălalt să nu cumva să fie fericit

Nicio căsnicie nu cred că este simplă, minunată și lipsită de orice griji și probleme. Dar ce ne-o ambiționa să rămânem într-o relație încheiată de mult?

Citeste
Mama mă ajută să îmi cresc copilul, dar regulile le fac eu
Mama mă ajută să îmi cresc copilul, dar regulile le fac eu

Îmi place că mă pot baza pe mama mea în creșterea copilului și apreciez acest lucru. Chiar și așa însă, regulile le fac eu. Și nu a fost ușor să ajung aici.

Citeste
De acest Crăciun îmi fac cadou deconectarea
De acest Crăciun îmi fac cadou deconectarea

Vreau să îmi dedic acest Crăciun în mod egoist, pentru binele meu mental și fizic. Așadar, îmi fac cadou deconectarea. De la Facbook, de la email, de la sms, de la eșecul avut cu un proiect la muncă și ultima ceartă cu iubitul, de la nemulțumirea alor mei că nu sunt socrii și pretențiile mătuși-mii de a merge să mănânc sarmale la ea.

Citeste
Norocul meu că nu am avut succes la femeia pe care o iubeam
Norocul meu că nu am avut succes la femeia pe care o iubeam

Femeia pe care o iubeam nu se uita la mine. Nu eram realizat, nu eram interesant pentru ea, nu aveam niciun succes. Ea însă mă fascina. Am suferit, iar acum sunt fericit. Sunt fericit că mi-a dat flit atunci.

Citeste