Cuplu: alegerea partenerului cu care ai deja o relație
Credem că alegerea partenerului se încheie odată ce am găsit o persoană potrivită nouă cu care începem o relație. În realitate, alegerea partenerului are loc în fiecare zi pe care o petrecem împreună în cuplu.
Citește și:
Cuplu: Ce se ascunde în spatele compromisurilor nesănătoase
Iubirile care dor: Teama de abandon, terenul fertil al relațiilor toxice
Cât de implicat ești în cuplu?
Nu ne este foarte ușor nici măcar să identificăm ceea ce ne dorim noi și ce așteptări avem de la un partener.
Deseori, un astfel de demers presupune introspecție, timp petrecut cu sine și analiza relațiilor trecute, a eșecurilor, a nevoilor noastre reale.
Cât timp petrecem însă conștientizând ce oferim noi celuilalt? Cât suntem de atenți la nevoile unui cuplu și, în particular, ale partenerului ales?
Nu odată, ne găsim alături de un partener potrivit, alături de care putem construi o relație durabilă și fericită, dar pe care îl respingem câte puțin, în fiecare zi în care ne gândim dacă, oare, există ceva mai bun pentru noi?
Căutarea partenerului ideal este o himeră, motiv pentru care se spune că suntem atât de înverșunați să îl găsim, încât uităm noi să fim un partener ideal.
Neliniștea că poate fi ceva mai bun în altă parte, că cel de lângă tine este bun, dar și o dovadă că se poate și mai mult, ne determină să avem un comportament evitant, să ne distanțăm emoțional, să pierdem ceea ce avem în mod real bun în relația prezentă.
Prea multe defecte
Cu toții avem defecte, iar aici nu vorbim despre felul în care ne lăsăm șosetele împrăștiate prin casă – deși, pentru anumiți parteneri, și acest lucru poate fi extrem de supărător.
Vorbim despre acele comportamente sau filtre pe care le avem în gândire, cu care deranjăm sau stresăm persoana de lângă noi.
De regulă știm care sunt acestea, dar nu întotdeauna. Iar credința conform căreia „dacă mă iubește, mă iubește și așa” este o lamă cu două tăișuri.
Este adevărat că partenerul potrivit este cel care găsește o cale de a trăi cu defectele noastre, dar aceasta nu este o scuză pentru a nu lucra cu noi înșine pentru a deveni o versiune mai bună a noastră (că tot ne place sintagma).
Cum însă, este mai simplu să îl observăm pe celălalt (instinct de conservare) și să spunem „dar și el are/este…” putem ajunge să ne concentrăm prea mult pe defectele lui/ei.
Odată ce le acordăm prea multă atenție, subsecvent, le vom oglindi și vom răspunde cu comportamente asemănătoare. Astfel, nu facem decât să întărim la celălalt lucrurile care nu ne plac și să scoatem la suprafață tot mai multe dintre defectele noastre.
Atunci când alegi zilnic să vezi defectele, să te concentrezi asupra lor, alegi, deopotrivă, să te distanțezi emoțional de partener și să faci loc întrebărilor precum „dacă există cineva mai bun?”.
Nu există garanții că există sau nu, dar cu certitudine există diferit. Nu există perfect, însă. Iar acest comportament îl poți duce cu tine în orice altă relație viitoare.
Dreptul la iubire și apreciere
Iubirea este importantă într-un cuplu, dar nu este singurul element necesar. Pe lângă iubire, avem nevoie de apreciere și respect din partea celuilalt.
Merităm să fim văzuți pentru ceea ce avem pozitiv, merităm să fim iubiți pentru ceea ce suntem și să avem parte de un partener disponibil, deschis implicării emoționale, dornic să contribuie la funcționarea și creșterea cuplului.
Altfel… merităm să fim lăsați pentru a ne găsi acel partener sau să lăsăm relația curentă, pentru a ne defini ce ne dorim cu adevărat.
Relațiile în care există retragere emoțională sunt sortite eșecului. Sunt umbrite de nefericirea pe care o aducem unui partener și propria neliniște.
Astfel de relații sunt incorecte față de noi și celălalt. Disponibilitatea reală începe cu alegerea aceluiași partener, conștient și asumat, în fiecare zi pe care o petrecem împreună.
Foto: shutterstock.com
