Cuplu: Ce se ascunde în spatele compromisurilor nesănătoase
Compromisurile sunt necesare în cuplu, iar despre compromisuri nesănătoase vorbim atunci când relația este una toxică, atunci când renunțăm la noi însene dintr-o „adorație” exagerată a celuilalt. Despre compromisuri discutăm cu psihologul Mariejeane Rizea.
Citește și:
Iubirile care dor: Teama de abandon, terenul fertil al relațiilor toxice
Tipar relațional: De ce alegem bărbați infideli?
Dacă dragostea este un spectacol, compromisul este o artă de sine stătătoare. Nu degeaba se spune că este ușor să te îndrăgostești, mai dificil este să păstrezi o relație.
Suntem cu toții, parteneri de cuplu, actori și spectatori al unui desfășurător impresionant de forțe ce se ciocnesc într-un război al voințelor.
Dacă însă miza unui război este puterea, cea a unui compromis este liniștea. Cel puțin acesta ar trebui să fie rezultatul dezirabil. În relatii, însă, de cele mai multe ori compromisul este perceput ca ceva negativ, o decădere din drepturile pe care ni le însușim abuziv în relație, o discriminare forțată și o respingere a propriului Eu.
Nu am fost învățați și educați să negociem, să vedem lucrurile din perspective diferite, să acordăm o atenție plină de răbdare celuilat și să ne concentrăm pe a asculta activ jumătatea de poveste a celuilalt, cu empatie și curiozitate.
Am fost în schimb modelați și suntem conditionați biologic să ne simțim atacați atunci când avem sentimentul că cedăm, că ni se impun nevoile și dorințele altuia fără să le fi solicitat sau fără a avea încredere că suntem capabili să le onorăm, că suntem amenințați în integritatea noastră identitară.
Persoanele care refuză sa accepte un compromis se scuză că fac acest lucru în numele relației, că își păstrează consecvența și puterea personală.
În realitate, incapacitatea de a accepta un compromis este o frică mascată de pierdere a propriei identități de care suntem atașați fără să conștientizăm.
Dr. John Gottman dă cea mai intuitivă definiție acestui comportament: Niciodată un compromis nu va fi resimțit ca perfect sau satisfăcător. Fiecare câștigă ceva și toți pierd altceva. Ce contează la final este sentimentul de a te simți înțeles, respectat și sprijinit în visele tale.
Let me tell you a story…
Când am fost întrebată ce compromis nesănătos am făcut in relații, mi-am luat timp de gândire. Pentru că în realitate nu cred că exista compromisuri nesănătoase.
Există, însă, decizii personale toxice pe care în numele iubirii sau al lipsei de iubire față de noi înșine le acordăm celuilalt fără să fim conștienți că facem asta.
Îmi amintesc și acum de o mare pasiune din viața mea, de genul celor pe care le trăiești poate de câteva ori în viața.
Totul părea perfect și nu mi-aș fi imaginat viața fără el. Pentru că, în realitate, viața mea nu mai era a mea. Dădeam totul până la a mă pierde pe mine. Și fiecare acțiune prin care Eul meu se disocia și se disipa sub privirile mele, părea perfect justificată.
De la a-mi schimba preferințele culinare până la a acepta situații și ipostaze inelegante pentru că îmi imaginam că asa se procedează într-o relație în care îl accepți pe celălalt așa cum este el si pentru că îmi era teamă să nu pierd ceva nu exista oricum, dinamica avea o singură direcție: a da și a da și mai mult.
Poate părea banal să renunți la cursul de yoga de dimineață pentru că iubitulului tău nu-i place să te trezești devreme.
Nu este însă la fel de simplu să accepți să-ți tunzi părul lung pentru că el nu poate face față sau se simte amenințat de puterea ta de seducție. Și pe măsură ce eu deveneam alt om, modelat de voința fostului meu partener, într-un episod clasic de efect Pygmalion, relația se deterioria.
A-ți pierde esența pentru a satisface nevoile partenerului tău este un compromis nesănătos pentru că are la bază o suită de decizii urmate de acțiuni fatale pentru Eul tău. Uneori te trezești la realitate, alteori te trezește realitatea. De fiecare dată însă doare și curge multă suferință.
Jocuri, drame, insecurități
Viața este plină de compromisuri, pentru că viața în sine este un compromis, un pact fragil între două stări de existență versus nonexistență. Relațiile nu fac excepție.
De la a accepta o infidelitate și a o justifica și raționaliza în fel și chip, la a-i restrânge grupul de prieteni și a evita contactele sociale, până la abuzul de tip emoțional, acțiunile patologice traversează automat o relație marcată de o stare de dependență emoțională a celor doi parteneri.
Atunci când fiecare este autonom, știe ce vrea și cine este, o astfel de relație în care puterea este miza, nu va avea spațiu să existe.
Când însă iubirea e teritoriul unui război, al unei lupte pentru a-l câștiga, anihila si reconstrui pe celălalt ca un mic Dumnezeu, nu mai vorbim de fapt de iubire, ci de o dramă care inevitabil va sfârși traumatic.
Pentru că, deși imprevizibilul este seducător, nu creează un raport autentic, o întâlnire a două Euri integrate și echilibrate, ci doar o explozie de insecurități și temeri, de care fiecare încearcă să scape cum poate mai bine.
Un compromis nesănătos reprezintă acel push de care relația are nevoie fie ca să se autodistrugă, fie ca să evolueze spre o nouă etapă. În care de cele mai multe ori pășești singur, dar mai înțelept și cu o experiență relațională mai bogată și mai orientată către adevăratele tale nevoi.
Astăzi se vehiculează foarte mult ideea fericirii izvorâte din calitatea relațiilor pe care le avem. Conceptul nu este nou, dar acest lucru nu îi afectează valabilitatea.
Aristotel credea că fericirea adevărată este generată de oamenii, obiceiurile și experințele care te pot ajuta să devii cea mai bună variantă a ta.
Fericirea asociată unei relații sănătoase provine din a fi implicat în ceea ce numea „o relație care are o virtute comună” unde parcurgi această călătorie alături de cineva care să te înțeleagă până în cele mai mici unghere ale sufletului – și care, cu dragoste și blândețe, te inspiră, te provoacă și te sprijină ca să devii cea mai buna variantă a Eului tău.
De Mariejeane Rizea, psiholog clinician, consilier de cuplu, copil si familie
Tel.: 0744.817.136
Foto: shutterstock.com
