Norocul meu că nu am avut succes la femeia pe care o iubeam
Femeia pe care o iubeam nu se uita la mine. Nu eram realizat, nu eram interesant pentru ea, nu aveam niciun succes. Ea însă mă fascina. Am suferit, iar acum sunt fericit. Sunt fericit că mi-a dat flit atunci.
Citește și:
Aventurile de-o noapte sunt la fel de atrăgătoare precum statul la coadă…
Cum recunoști un tipar relațional și ce faci ulterior cu informația
Aveam 23 de ani când am cunoscut-o. Ea avea 25 și era cea mai frumoasă femeie în ochii mei (abia ieșiți din adolescență).
Abia încheiam facultatea, iar primele mele joburi au fost de tot râsul. Reparam calculatoare, lucram în depozite, abia îmi permiteam chiria și mâncarea. Ce mai, o adevărată partidă pentru „cea mai frumoasă femeie”.
Întâmplător, era prietenă cu o colegă de facultate și ne nimeream împreună în același grup fie la o terasă, la o petrecere sau în club. Nu eram singurul care încerca să flirteze cu ea. Era mereu centrul atenției, iar ea profita din plin de asta. Dacă eu eram stângaci spre introvert, ei îi plăcea atenția.
Eram la polul opus. Financiar, eram și mai departe. Ea din familie cu bani, eu cu părinți săraci. Ea obișnuită cu luxul, eu străduindu-mă să îmi ajungă banii de chirie. Au trecut însă aproape 5 ani în care am curtat-o. Se amuza de insistențele mele.
Îmi spunea că sunt un prieten și atât. Ieșea cu mine „ca prieten” ca să se plângă de vreun tip. Iar eu o compătimeam, gândindu-mă cât aș iubi-o eu dacă m-ar alege pe mine.
La 29 de ani am avut curaj să încep o afacere proprie cu fonduri europene. Acum, la 36 pot spune că au rămas mult în urmă amintirile în care nu îmi permiteam chiria. Dar nu uit, pentru că știu de unde am plecat și vreau să apreciez mereu unde am ajuns prin eforturile mele.
Odată ce firma a luat avânt, unul la care nici nu mă așteptam, am angajat oameni și am devenit vizibil pe piață. Am devenit vizibil și pentru femeia pe care o iubisem. Care, între timp, se căsătorise. Care, acum, era interesată de mine.
Recunosc, nu mi-a fost ușor să o refuz. Și poate par imbecil. Adică… am visat la ea atâția ani, iar acum, când mă vrea, spun nu. Pare o telenovelă cu buget redus. Iar eu, cum spuneam, un imbecil. Și totuși… știu că eu nu însemn nimic, dar noul meu statut da.
Știu și că acum sunt interesant pentru că am alt potențial. Știu că bărbații cu bani caută, de regulă, femei trofeu. Nu o voiam trofeu atunci, nu o vreau nici acum.
Poate acum am bani, dar sunt același om. Știu de unde am plecat și mai știu și că îmi doresc pe cineva care chiar să mă placă pe mine. Nu de alta, dar nu se știe dacă vreodată nu voi pierde toți banii și voi reveni în chirie.
Mai mult, femeia pe care am admirat-o atât este acum căsătorită cu un bărbat din vechiul nostru grup de prieteni. Și nu aș face așa o tâmpenie. Îl știu, îl apreciez, chiar este un tip ok. Dar sunt meschin și mă bucur că s-a pricopsit el cu ea și nu eu.
Acum, aș fi fost eu în locul lui, alături de o femeie care mereu studiază piața în căutarea unei partide mai interesante.
Nu știu dacă este sau cât de superficială este. Dar nu este o femeie pe care să o pot iubi, indiferent de cât m-a acaparat frumusețea ei.
Am preferat-o pe fosta mea colegă de facultate. O femeie care este frumoasă nu doar fizic. O femeie care atunci când mă chinuiam cu chiria venea, uneori, să îmi gătească. Care era lângă mine și atunci și care mă plăcea pe mine, nu potențialul meu.
Știu că am ales bine și, uitându-mă în urmă, aș zice că aveam un înger păzitor. Unul care nu mi-a dat ce voiam când ceream, ca să pot avea ceva mult mai bun mai târziu.
Foto: shutterstock.com
